Dezvoltare personală (Personal Growth): Despre conceptul de sănătate (About The Concept Of Health)

 

Este binecunoscut, în zilele noastre, faptul că, atunci când vorbim despre sănătate, nu ne referim numai la a nu fi bolnavi. Dincolo de definiția OMS – ”starea de bine fizic, psihic și social” – putem înțelege chiar și din viața de zi cu zi acest adevăr. De exemplu, chiar și atunci când suntem sănătoși fizic, dar avem o mare grijă, o neîmplinire care ”ne roade”, sau chiar o durere, percepția noastră cu privire la propria persoană nu este cea a sănătății. Dimpotrivă, ne simțim suferinzi la interior. Expresia ”vindecare a sufletului” nu are doar o conotație poetică, ci exprimă chiar un adevăr și o necesitate. În acest sens, tot mai mulți medici și terapeuți actuali, și în special terapeuții naturiști, vehiculează noțiunea de ”medicină holistică” sau medicina întregului (whole = întreg în limba engleză). În același timp, a apărut și noțiunea de ”medicină psihosomatică” – adică, partea medicinei care se ocupă de simptomele, sau chiar bolile fizice, declanșate ca urmare a unor trăiri emoționale negative și de durată: tristețe, stres, dușmănie, neiertare, neacceptarea unor pierderi, etc. Aceste trăiri sunt, de multe ori, neconștientizate pe termen lung – spunem că ”ne-a trecut” – dar, dacă acest proces s-a petrecut doar la suprafață, pentru a corespunde convențiilor sociale, atunci ele trec în subconștient, și pot provoca alte schimbări negative – la nivel fizic sau psihic – ex. diabet, ulcer de stres, infecții respiratorii repetate, sindrom anxios. Remediul este, desigur, să le conștientizăm, și să începem un proces de gândire pozitivă. 

 

Puțină istorie a medicinei holistice

 

 

Aceste descoperiri ale medicinei moderne sunt, de fapt, doar timide re-descoperiri ale unei științe a vindecării veche de milenii, aparținând atât popoarelor europene, cât și asiatice – știință ce privea ființa umană ca un întreg, și nu trata doar trupul fizic, ci întotdeauna recomanda și leacuri pentru suflet. Adevărata medicină se făcea în temple. Strămoșii noștri geto-daci, ramură a triburilor tracice, aveau o medicină foarte avansată, pe care o practicau în templele dedicate lui Zamolxe – care erau, de fapt, școli inițiatice, în care se învăța și astronomie, matematică, cunoștințe esoterice. Pentru ei, nu se putea despărți tratarea trupului de cea a sufletului. Platon însuși amintește de un medic trac într-unul din dialogurile sale (Charmides), afirmând prin personajul Socrate că principiul de tratament al acestuia era : “sufletul se vindecă cu cuvinte frumoase care fac sa nască în suflete înțelepciune”, și că ”trebuie îngrijit mai întâi capul, dar nici capul fără îngrijirea trupului”. Hipocrate însuși, părintele medicinei, învățase această artă în tinerețe ca discipol al unui medic trac - Herodius din Selimbria. După Herodot, Zamolxis, principalul zeu al geto-dacilor, se pare că fusese un mare inițiat, cu o viață de călătorii și multe încercări (se spune că îl cunoscuse chiar și pe Pitagora, fiind sclavul acestuia, întrucât a voit să trăiască toate condițiile existenței umane - deși filosoful ar fi voit să îl elibereze la un moment dat, și având cu el multe convorbiri înțelepte). Întors pe meleagurile Daciei, se spune că adusese cu el multe cunoașteri, din toate domeniile, inclusiv al medicinei, și a ridicat apoi (sau adepții săi) templul de pe muntele sacru Kogaionon, ce avea să devină inima spirituală a Daciei. El a fost cel care a adus strămoșilor noștri conceptul de nemurire a sufletului, dovedindu-le tuturor aceasta rămânând timp de 3 ani într-o grotă sub pământ, îngropat practic, fără mâncare sau apă, iar după trei ani, a ieșit la suprafață nevătămat, spunând că sufletul omului este nemuritor, și că moartea nu există. Din acel moment, dacii mergeau la moarte cu bucurie.

În zilele noastre, inginerul Valeriu Popa, vindecător și autor al unor cărți precum ”Vindecarea prin gândire”, a fost un exponent al metodei de vindecare a bolilor pornind dinspre spiritual, dar recomandă și remedii naturale. Aceeași cale o recomandă și mulți alți medici sau terapeuți naturiști contemporani: acad. prof. dr. Ovidiu Bojor, prof. univ. dr. Pavel Chirilă, prof. univ. dr. Dumitru Constantin Dulcan, acad.prof.dr. Leon Dănăilă (a se vedea blogroll-ul din lateralul site-ului).

Așadar, am trecut de la nivelul psihologic – emoțional, la cel spiritual. Și, iată că, în final, religia și medicina își dau, din nou, mâna. prin redescoperiri, de către oameni actuali, ale unor adevăruri spirituale și duhovnicești vechi de milenii.

Însă, acești terapeuți moderni, nu sunt decât urmași, cu o mai mică putere, ai sfinților și apostolilor vindecători, ei-înșiși urmașii celui mai mare medic și vindecător – Iisus Hristos. Dacă suntem credincioși, viața și minunile sale sunt pentru noi adevăruri. Dacă nu suntem, le putem privi, cel puțin drept lucruri care ne dau de gândit – tot adevăruri, într-un alt fel – întrucât, dacă și în zilele noastre mai există oameni ce vindecă în mod miraculos, și ei trăiesc printre noi, atunci, acele minuni ale vindecărilor descrise în Evanghelii, nu mai apar drept incredibile. Călugării și preoții ortodocși din zilele noastre practică și ei acest fel de vindecare prin credință. Există chiar și slujbe religioase dedicate vindecării (maslurile).  Astfel a apărut și noțiunea de ”sacroterapie” – medicina sacră, asociată mai întâi rugăciunii, mănăstirilor, icoanelor și rămășițelor pământești ale sfinților. Chiar dacă vindecările de acolo nu sunt toate spectaculoase, totuși, orice se face cu rugăciune (tratament cu plante, post sau alte tratamente) are un bun efect, chiar și în timp. Au existat însă și adevărate minuni săvârșite prin rugăciune, relatate de către cei care au cerut ajutor. 

 

 

Cum să ne păstrăm sănătatea

 

 

Ce putem face noi, în mod practic, pentru a avea o bună sănătate, este să aplicăm, în primul rând, prevenția la toate nivelele: spiritual, emoțional, fizic. Adică, să încercăm să nu încălcăm legile morale și ale inimii, fiindcă aceste încălcări au efecte, deși nu se văd de la început. Apoi, să încercăm să ne ferim de mânie, invidie, neiertare, și orice sentimente negative. Desigur, nu este ușor; este, de fapt, o muncă de educare și autoeducare continuă. Un terapeut ne poate indica, desigur, metode simple pentru a îndepărta stresul și emoțiile negative, dar noi-înșine suntem cei ce trebuie să facem munca. Și, cel mai simplu și de folos lucru de făcut ar fi: să iertăm, să iubim, și să dăruim iubire, oamenilor și tuturor făpturilor, prin fapte, și mai ales celor aflați în nevoie. Această singură metodă ar putea fi îndeajuns. Bunătatea este protecția supremă pentru sănătatea noastră. Fiți buni, și veți trăi mai mult!

Și, ajungând și la prevenția asupra corpului fizic, ca ultim procedeu, dar nu cel din urmă: să nu facem lucruri negative care afectează direct corpul nostru fizic: a consuma mâncăruri grase, sau cu multă carne, sau procesate, tutun, cafea în exces, alcool, droguri. Aceste lucruri țin de noi, dar uneori, și pentru ele avem nevoie de voință pentru a le pune în practică. Ce este mai greu decât să lupți cu o plăcere dăunătoare? Însă, pentru a nu pierde lupta, avem nevoie să apelăm la tot ajutorul posibil: prieteni, familie, medici, terapeuți, rugăciune.

Din câte se vede, sănătatea nu este o noțiune simplă, și pentru a o păstra, trebuie să respectăm câteva reguli, ale sufletului, minții și trupului. Și fiecare medic sau terapeut are rolul său. Chiar și medicina clasică, nu este ”doar” medicină, întrucât acel medic căruia îi trecem pragul cabinetului, pe lângă rețeta sau tratamentul ce ni-l indică, ne mai spune și câteva cuvinte, sfaturi și încurajări. Și acestea au rostul lor, am putea spune că fac parte din tratament. Îndrăznesc să spun că, la un nivel mai mic, și medicina este un fel de sacerdoțiu.De câte ori nu simțim nevoia să îi spunem și medicului ceea ce avem pe suflet (mai ales dacă îl cunoaștem de ani de zile) și să primim un sfat, chiar și nelegat de boala pentru care venim să îl vedem? Și, de multe ori, chiar îl primim.

Despre sănătatea socială

 

 

În încheiere, doar câteva cuvinte și despre aspectul social al sănătății, din definiția OMS. Se poate vedea cu ușurință că, atunci când oamenii nu au mijloace materiale, și nu au ce mânca, tratamentele au prea puțin efect. Medicul poate constata lipsa de vitamine, dar atât. Plus că, de multe ori, cei săraci nici nu își permit să cumpere medicamente, dacă fac parte dintre cele necompensate, și uneori, chiar și pe cele compensate. Și la nivel psihologic, sărăcia este resimțită drept o stare de nefericire, un fel de boală. De fapt, chiar este o boală: a întregii societăți. Întrucât, o societate care folosește puținii bani circulanți, pe lângă scopurile utile, și pentru activități derizorii sau chiar dăunătoare: distracții, videogames, industria tutunului, în loc să îi dea asociațiilor care se ocupă de eradicarea sărăciei, nu este o societate sănătoasă. În natură, nici o specie animală nu se preocupă doar de bunăstarea anumitor membri, atunci când alți membri sunt în nevoie. S-au cunoscut cazuri în care turma întreagă de antilope rămânea lângă puii, sau chiar adulții răniți, și incapabili să își procure cele necesare. În regnul animal, fiecare membru al grupului, chiar și cel mai slab, are rolul său, și este apărat și chiar hrănit, când este posibil, de întregul grup – doar pentru că face parte din acea specie, și acea grupare.

 Sănătatea poate exista doar la nivelul întregului, al tuturor componentelor lumii vii, și chiar nevii 

 

 

Și, în acest sens, închei prin a spune cîteva cuvinte despre conceptul ”one health”- o singură sănătate. Sănătatea omului, animalelor și naturii, sunt strâns corelate. Omul și natura sunt un singur organism, deși în zilele noastre, omul pare a fi pierdut legătura cu celelalte componente ale naturii. Însă, nu poate exista sănătatea unuia, fără celelalte aspecte ale sale. Fără să fim solidari între noi, și cu celalalte ființe vii și minuni ale naturii, fără a le proteja. Uneori, acest lucru este evident la nivel fizic: avem nevoie de păduri, de oxigen, de animalele care ne asigură bunăstarea, sau doar ne oferă prilej de a dărui iubire. Și, cât bine ne fac ele, prin simpla lor prezență, îmblânzind sufletele noastre! Și astfel, înțelegem că, nu numai la nivel pur fizic, suntem legați de celelalte făpturi și elemente din natură, fără de care ne-am regăsi, noi-înșine mai săraci sufletește, cu toată civilizația noastră. Animalele ne oferă exemple de iubire și sacrificiu care ne fac să ne rușinăm, și care pentru ele sunt normale. Ele simt stările noastre de spirit, putem spune chiar că, unele dintre ele au un anumit nivel al empatiei ce îl depășește pe al nostru. Când privim în ochii lor, vedem atâta înțelegere, că uneori ne rușinăm. Noi ne credem deosebiți prin cultura și inteligența noastră, dar doar pentru că ni s-au dat atâtea posibilități în plus față de animale. Și cum le folosim, totuși? De multe ori, din păcate, inteligența folosește doar drept instrument pentru a ne asigura mai mult și mai mult confort, în dauna celor din jur, și a naturii-înseși. Animalele nu fac lucruri împotriva naturii, chiar și atunci când sunt împinse de nevoie. Nici măcar nu ucid în mod nenecesar. Am urmărit mai demult pe un canal despre viața animalelor, un documentar despre un leopard care a salvat un pui de maimuță, deși de obicei, maimuțele erau prada sa. Însă, găsind acel pui rămas fără părinți, pierdut de grupul său, l-a luat de ceafă și l-a dus undeva unde era teritoriul maimuțelor, și acestea îl puteau găsi. Poate a fost vorba despre un mai profund instinct de conservare a naturii, și implicit, a speciei sale pe mai tărziu – întrucât, dacă leoparzii ucid în mod nenecesar puii altor specii care le servește drept hrană, atunci acea specie se va stige cândva, și nici leoparzii nu vor mai găsi hrană cu ușurință. Da, a fost doar un instinct, ar spune oamenii de știință. Sau, poate a fost un echivalent animal al milei, și trezirea sentimentului ocrotirii față de neajutorarea acelui pui, spunem noi. Până și fiarele sălbatice pot avea acest sentiment, dovadă că există cazuri de lupi și alte animale din sălbăticie care au salvat și crescut copii umani.

Intenția acestui text este doar aceea de a atrage atenția, cu blândețe, că putem fi mai mult, că trebuie să fim mai mult, dacă vrem să ne justificăm apelativul de ființe superioare. Că trebuie să ne facem datoria față de noi-înșine și de natură măcar așa cum o fac celelalte ființe din natură, care urmează programul lăsat lor de Creator. Și, la nivelul următor, datoria noastră este să facem mai mult decât ele, întrucât ele ne-au fost date în grijă.

Iar simțul datoriei, după cum spune marele nostru istoric Nicolae Iorga, ”este cea mai luminoasă dovadă de sănătate a unui suflet.”

About The Concept Of Health

Nowadays it is well known that, when we talk about health, we don’t just mean by that ”not being sick”. Beyond the WHO definition – „physical, mental and social well-being” – we can understand this truth even from everyday life. For example, even when we are physically healthy, but we have a great worry, an unfulfillment that „eats us away”, or even a pain, our perception on our own person is not that of feeling healthy. On the contrary, we feel suffering inside. The expression „soul healing” does not only have a poetic connotation, but even expresses a truth and a necessity. In this sense, more and more current doctors and therapists, and especially naturopathic therapists, promote the notion of „holistic medicine” or the medicine of the whole (whole = completness in English).

At the same time, the notion of „psychosomatic medicine” was created – meaning, the part of medicine which deals with symptoms, or even physical illnesses, triggered as a result of long lasting negative emotional experiences: sadness, stress, hostility, unforgiveness, not accepted losses, etc. These experiences are often unconscious on the long term – we use to say that „everything has passed” – but, if this process happened just on the surface, in order to correspond to social conventions, then it may pass on a subconscious level, and cause other negative changes – on a physical or mental level – e.g. diabetes, stress ulcer, repeated respiratory infections, anxiety syndrome. The remedy is, of course, to acknowledge them, and begin a process of positive thinking.

A little history of holistic medicine

These discoveries of modern medicine are, in fact, only timid re-discoveries of a millennia-old science of healing, belonging to both European and Asian peoples – science that looked at the human being as a whole, and treated not only the physical body, but equally recommended soul healing means. The real medicine was practiced within the temples. Our Geto-Dacian ancestors – a branch of Thracian tribes, had a very advanced medicine, which they practiced in temples dedicated to Zamolxe – which were, in fact, initiatory schools , where astronomy, mathematics, esoteric knowledge were also taught. For them, body treatment could not be separated from the soul one. Plato himself mentions a Thracian physician in one of his dialogues (Charmides), saying through his character Socrate that this Thracian's principle of treatment was: „soul is healed with beautiful words that give birth to soul wisdom”, and that „the head must be taken care of first, but neither the head without the care of the body”. Hippocrates himself, the father of medicine, had learned this art in his youth as a disciple of a Thracian physician, Herodius of Selimbria. According to Herodotus, Zamolxis, the main god of Geto-Dacians, seemed to have been a great initiate, with a life of travel and many trials (we say that he had even known Pythagoras, being his slave, because he wanted to prove all conditions of human existence - although the philosopher would have wanted to free him at some point, and having many wise conversations with him). Returning to the lands of Dacia, we say he had brought home a lot of knowledge, from all fields, including medicine, and then he (or his adepts) built the temple on the sacred mountain Kogaionon, which would become the spiritual heart of Dacia. He was the one who brought to our ancestors the concept of soul immortality, proving it to all of them by remaining for 3 years in a cave underground, practically buried, without food or water, and after three years, emerging unharmed, saying that man’s soul is immortal, and death does not exist. From that moment on, Dacians went to their deaths with joy.

 Nowadays in our country (Romania), the engineer Valeriu Popa, healer and author of books such as "Healing by thinking", is also an exponent of the curing method starting from the spiritual side, but he also recommends natural remedies.The same way is recommended by many other contemporary naturopathic doctors or therapists: acad. Prof. Dr. Ovidiu Bojor, Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, prof. Dr. Dumitru Constantin Dulcan, acad.prof.dr. Leon Danaila (see the blogroll).

So, we passed by psychological-emotional level, to speak about the spiritual one. And here, in the end, religion and medicine join hands again. through the rediscovery by contemporary people, of some millennia-old spiritual and psychic truths.

However, all these modern therapists are only the descendants, with less power, of the healing saints and apostles, themselves being, in turn, the descendants of the greatest physician and healer – Jesus Christ. If we are believers, His life and miracles represent a truth to ourselves. If we are not, then we can look at them, at least as at some things giving us thought material – still truths, even if being seen in a different way. Because, if even nowadays there are still people who heal miraculously, and they used to live among us, then, those miracles of healing described in the Gospels, no longer appear as incredible. Today Orthodox monks and priests also do this kind of healing by faith. There are even special religious services dedicated to healing (services called maslu). From there also appeared the notion of „sacrotherapy” – sacred medicine, first associated with prayer, monasteries, saints’ pictures and earthly remains. Even if healings there are not all spectacular, however, anything done with prayer (herbal treatment, fasting or other treatments) has a good effect, even over time. There were still wonders performed by prayer, taught by the ones having asked for their help.

How to preserve our health

What we can do, in a practical way, in order to have a good health, is to apply, first of all, prevention at all levels: spiritual, emotional, physical. Meaning, trying not to violate moral and heart laws, because these violations have effects, although they are not visible from the beginning. Then, trying to avoid anger, envy, unforgiveness, and any negative feelings. Of course, it is not easy way; it is, in fact, a work of continuous education and self-education. A therapist can, of course, recommend us some simple ways to remove stress and negative emotions, but it’s only up to us to do the work. But the simplest and most udeful way to do this may be: forgive, love and give love to everyone and every creature, through actions, and most of all, to those in need. This method alone may be enough. Kindness is the supreme protection for our health. Be kind, and you may live longer!

And, as a last thing to do, but not the least - referring to our physical body: let’s not do negative things which directly affect our physical body: eating fatty, or meaty, or processed foods, tobacco, excessive coffee, alcohol, drugs. These things are up to us, but sometimes we still need the will to put them into practice. What’s harder than fighting a harmful pleasure? But, in order not to lose the fight, we need to ask for every possible help: friends, family, doctors, therapists, prayer.

As you can see, health is not a simple concept, and in order to preserve it, we have to follow some rules – related to soul, mind and body. And every doctor or therapist has their role. Even classical medicine is not „just” medicine, since that doctor whose office we reach, in addition to the prescription or treatment he indicates us, also tells us a few words, some advice and encouragement. And these words have their purpose, we could say they are part of the treatment. I dare to say that, on a smaller level, medicine is also a kind of priesthood. How many times do we feel the need to tell the doctor what is on our hearts (especially if we have known her/him for years) and receive an advice, even unrelated to the disease which brought us to her/him? And often, we actually get it.

About social health

Just a few words about the social aspect of health, from the WHO definition. It can easily be seen that, when people have no material means, and have nothing to eat, treatments have little effect. The doctor can detect a lack of vitamins, but that’s it. Plus, often the poor can’t even afford to buy medicines, if they are part of the non-refunded ones, and sometimes even the ones refunded. And on a psychological level, poverty is felt as a state of unhappiness, a kind of illness. In fact, it really is an illness: one of the whole society. Because, a society that uses the little circulating money, besides useful purposes, for derisive or even harmful activities: entertainment, video games, tobacco industry, instead of giving it to associations dealing with poverty eradication, is not a healthy society. In nature, no animal species is concerned only with the welfare of certain members when some other members are in need. There have been cases where entire herds of antelopes have been sitting next to injured cubs, or even injured adults, unable to feed themselves, in order to protect them. In animal kingdom, every member of the group, even the weakest, has a role to play, and is protected, and even nurtured when possible, by the entire group – just because it is part of that species, and that group.

Health can only exist at the level of whole, of all components of living world, and even the non-living

And, in this sense, I conclude by saying a few words about the concept of „one health”. Human, animal and nature health are closely related. Man and nature are one whole organism, although nowadays man seems to have lost touch with the other components of nature. But one’s health cannot exist without its other aspects. Without being in solidarity with each other, and other living beings and wonders of nature, without protecting them. Sometimes this is obvious on a physical level: we need forests, oxygen, animals that ensure our well-being, or just give us the opportunity to give love. And, how much good they do to us by their simple presence, softening our souls! And so, we understand that, not only on a purely physical level, we are connected to other creatures and elements in nature, without which we would find ourselves lacking a part of our soul, despite all our civilization. Animals give us examples of love and sacrifice that make us be ashamed, but for them, these are normal. They sense our moods, we can even say that some of them have a certain level of empathy that exceeds ours. When we look into their eyes, we see so much understanding, that sometimes we are ashamed. We think we are special through our culture and intelligence, but that is only because we, unlike animals, had been given so many possibilities. And how do we use them, though? Often, unfortunately, intelligence is only used as a tool to ensure more and more comfort, to the detriment of those around us, and nature itself. Animals do not do things against nature, even when driven by necessity. They don’t even kill unnecessarily. I watched some time ago on an animal life channel, a documentary about a leopard which saved a baby monkey, although monkeys were usually its prey. But finding that parentless cub, lost by his group, he took it by the scruff of the neck and brought it somewhere where monkeys’ territory was, and they could find it. Perhaps it was about a deeper instinct to preserve nature, and implicitly, its species later on – because if leopards needlessly kill other species’ cubs, which usually serves them as food , then that species will eventually die out, and neither will the leopards find food easily.  Yes, it was just instinct, scientists would say. Or, maybe it was an animal equivalent of pity, and the awakening of the feeling of protection towards the helplessness of that cub, we may say. Cause even wild animals can have this feeling, as evidenced by cases of wolves and other wild animals saving and raising human children.

The intention of this text is only to gently draw attention, that we can be more, that we must be more, if we want to justify our call of superior beings. That we must do our duty to ourselves and nature at least just like other creatures in nature do, creatures which follow the program given to them by the Creator. And, on the next level, it is our duty to do more than them, since they have been entrusted to us.

After all, the sense of duty, as our great historian Nicolae Iorga says, „is the most luminous proof of soul health”.

Aliați în lupta împotriva diabetului zaharat (Allies In Fighting Diabetes mellitus) II Alimentația (Nutrition)

 

Partea a II a

Alimentația în diabet

 

După cum am menționat în capitolul anterior, alimentația are un mare rol în prevenirea, dar și în evoluția favorabila a prognosticului acestei boli, după diagnosticare. De fapt, alimentația este un factor de bază în prevenirea și tratarea tuturor bolilor, întrucât cunoscutul dicton ”devii ceea ce manânci” reprezintă expresia unei realități. Și, cum ar putea să nu fie așa, atunci când constituenții alimentelor intră, după digestie și metabolizare, în compoziția înseși a sistemelor și organelor corpului, sau asigură funcționarea lor? De exemplu, lipidele, sau grăsimile, intră în constituția membranelor celulare ale celulelor nervoase, iar glucidele asigură sursa de energie necesară funcționării activității cerebrale, musculare, și a multor altor sisteme. De aici, putem înțelege cu ușurință de ce acești constituenți trebuie să fie de cea mai bună calitate, dacă dorim să avem un organism sănătos și cu o funcționare optimă până la vârste înaintate.

Atunci când suntem sănătoși, sau chiar dacă am fost diagnosticați cu o boală, dar facem tot ce putem pentru a-i diminua efectele negative printr-o alimentație corectă, prin acest fapt, ne facem datoria și față de familie, și de societate. Și aceasta, întrucât îi asigurăm familiei și societății munca noastră pe mai departe, și în plus, scutim societatea de cheltuielile necesare tratamentului complicațiilor bolii noastre. A mânca corect devine nu doar un gest benefic la nivel individual, ci și un gest de responsabilitate civică.
Pentru a ne întoarce la diabet, întrucât principala manifestare patologică indusă de această boală este creșterea glicemiei – adică a zahărului din sânge – putem înțelege cu ușurință că, în cadrul acestei boli, nu este permis să consumăm alimente care ar duce în continuare la creșterea glicemiei.
Cu alte cuvinte, există anumite alimente permise, și nepermise în cadrul acestei boli.

Dintre alimentele nepermise, primele pe listă sunt, desigur, dulciurile concentrate, adevărate ”bombe glicemice”, de tipul: bomboanelor, ciocolatei, dulcețurilor, mierii, cremelor și glazurilor din prăjituri, și prăjiturilor însele, dacă au fost preparate cu zahăr, sau pudrate cu zahăr. În general, tot ceea ce conține zahăr, sub diferite forme, este interzis – chiar și sucurile de fructe din comerț, sau ice tea.
În afară de alimentele cunoscute a conține zahăr, mai există și alimente ce conțin așa-numite ”zaharuri ascunse” – adică, gustul lor nu este neapărat dulce, și pentru a ști dacă acestea conțin, sau nu, zahăr, trebuie să verificăm etichetele. Printre acestea se numără: ketchupul dulce, muștarul, sosurile pentru paste sau lasagna, anumite cereale (combinații de cereale cu cacao, fructe, sau alte ingrediente, batoane de cereale), anumite iaurturi (în principal iaurturile cu fructe), orezul din sushi, fructele conservate (stafide, smochine, curmale, etc), carnea uscată jerky, unt de arahide, băuturile pentru sportivi, și în general, alimentele procesate sau conservate.
Am amintit în capitolul anterior despre aceste alimente procesate sau conservate, dintre care fac parte toate tipurile de conserve, nestea, cacao cu zahăr în componență, și toate platourile gata preparate din supermarketuri. Nu putem da o listă exhaustivă, din simplul motiv că există foarte multe tipuri, și probabil apar și altele noi pe piață, dar este de ajuns să aplicăm regula de bază: să privim etichetele înainte de a le cumpăra. Dacă acolo apar zahăr, sau îndulcitori artificiali, precum zaharina (E 954), acid ciclamic (E 952) sau acesulfam de potasiu (E 950), atunci, mai bine le evităm. Desigur, privim etichetele doar dacă nu ne putem abține să cumpărăm alimente procesate sau conservate, pentru că în mod normal, ar fi bine să evităm acest tip de produse cu totul. Chiar dacă nu conțin îndulcitori, acestea pot conține alți conservanți sau aditivi la fel de nocivi, care ar crește efortul organismului de a-i elimina – organism deja solicitat de diabet. Se știe că diabetul afectează nu doar pancreasul, ci și fragilizează majoritea sistemelor organismului. (Pentru o informare completă asupra E-urilor alimentare, vă invit să accesați site-ul Sfatul Medicului.ro –Lista completă a E-urilor și alimentele în care se găsesc.) Deci, a consuma doar alimente proaspete devine o cerință a menținerii sănătătții noastre, sau a prevenirii apariției unor complicații ale bolii, care pot fi importante: la nivelul vaselor – arterita diabetică, ochilor – retinopatia diabetică, și rinichilor – nefropatia diabetică.
O altă grupă alimentară de alimente nepermise sunt, după cum am amintit la începutul acestui capitol, grăsimile saturate – care sunt, în general, grăsimile de origine animală, și în special cele provenite din porc. Aceasta, întrucât mecanismul lor de metabolizare interferă cu acel al glucidelor, glucidele însele constituind o sursă de grăsimi nesănătoase pentru organism – trigliceridele. În cazul unui organism deja suprasolicitat de boală, este bine să nu creem și complicații prin depunere excesivă de grăsimi în organism. Se știe că, în unele cazuri, diabetul se asociază cu obezitatea, și cu ateroscleroza – depunerea de grăsimi pe vasele sangvine.
Alimente nepermise sunt și cele foarte sărate, întrucât prin retenția de apă și creșterea riscului de hipertensiune arterială, aduc un factor de risc suplimentar asupra vaselor circulante, vase deja supuse riscului de către diabetul însuși.
Desigur, ca și în cazul altor boli, contează și modul de preparare al alimentelor, prăjelile și afumăturile nefiind permise, întrucât, pe de o parte, cresc aportul de grăsimi saturate în organism, și pe de alta, eliberează în organism radicali liberi extrem de toxici și greu de eliminat de către un organism a cărui funcționare este încetinită de către diabet.
Nu am menționat că, în afara alimentelor permise și nepermise, mai există și o categorie intermediară de alimente, permise doar în cantități limitate, sau cu cântar, întrucât conțin zaharuri naturale. Dintre acestea fac parte:
– legume: fasolea boabe, mazărea, lintea, soia, cartofii dulci (o porție pe zi: 200 – 250g)
– pâinea integrală sau pastele integrale (o felie la o masă sau 150 g),
– cerealele integrale (o lingură la o masă),
– fructe: strugurii, bananele, piersicile, nectarinele, merele bine coapte, cireșele, vișinele, ananasul, pepenele verde, galben (între 50-150 grame la o masă),
– lactatele moi : lapte, iaurt, kefir, sana, brânză proaspătă (150 g sau 200 ml la o masă – adică, o cană nu prea plină.)
– carnea roșie – de două ori pe săptămână, doar câte o porție mică pe zi, de 200 g, dacă nu se poate renunța la ea
Desigur, această listă este doar orientativă, optim fiind ca, pentru stabilirea unui regim adecvat, să apelați la ajutorul unui nutriționist, sau medic diabetolog, sau, puteți consulta site-ul Doc.ro – Regim diabet – Alimente permise: Ghid complet – elaborat de specialiști în diabet, nutriție și boli metabolice.

Desigur, aflând că există atâtea restricții alimentare, am putea să ne descurajăm, întrebându-ne câte alimente mai sunt permise, de fapt. Dar, vom fi uimiți să aflăm că există încă destule alimente permise, și chiar sănătoase, și chiar se pot face combinații între mai multe tipuri de alimente la o masă, adăugând și dintre cele permise în cantități limitate. Și, după cum am menționat mai sus, primele grupe alimentare permise, și chiar recomandate, sunt fructele și legumele. În primul rând, alimentele bogate în fibre, care ajută digestia, și ajută și la controlul glicemiei. Dintre aceste alimente fac parte majoritatea legumelor: spanac, broccoli, varză, nucile, făina obținută din grâu integral și tărâțele de grâu, fulgii de ovăz, orezul brun, leguminoasele – fasolea, mazărea, lintea; fructele care nu au conținut mare în fructoză – precum fructele de pădure, merele verzi (nu prea bine coapte), prunele, cireșele, caisele, portocalele, grepfruit. Deși, după cum se observă, unele dintre aceste alimente sunt permise doar cu cântar – adică, într-o cantitate limitată – este bine totuși să le consumăm, dacă nu avem alte contraindicații (dacă glicemia este echilibrată prin tratament).
Dintre legume, cartofii ocupă un loc aparte ca sursă de amidon, alături de pastele făinoase. Amidonul sau celuloza este un polizaharid cu digestie lentă ce reprezintă o sursă de energie mai potrivită pentru organism decât dizaharidele – zahărul. De aceea, în cazul în care avem o senzație de foame, sau poftă de dulce, putem consuma o porție mică de paste, sau doi-trei cartofi copți sau piure (dar fără pâine), sau câțiva biscuiți simpli, dietetici, sau un covrig simplu, fără umplutură. De asemenea, în această situație putem consuma dintre fructele permise.
Ca să revenim la cartofi, desigur că sunt permiși în cantitate moderată în cursul unei zile: o porție de 250 g/zi, dar dacă totuși avem senzația de foame între mese, este preferabil să mai luăm un cartof copt în plus, sau câțiva biscuiți, sau un covrig, decât să ne repezim la dulciuri concentrate.
Oricum, structura meselor zilnice în cazul diabetului diferă de cea a persoanelor sănătoase, întrucât, pe lângă cele trei mese principale, mai sunt permise două mici gustări între mese. Desigur, și în cazul oamenilor sănătoși putem avea nevoie de gustări (copii în creștere, tineri în perioadele de efort intelectual, adulți ce efectuează efort fizic consistent).
Alte alimente permise în cazul diabetului sunt oleaginoasele: nuci, fistic, caju – care aduc un aport de grăsimi polinesaturate de origine vegetală, benefice organismului, și peștele – bogat în acizi omega trei – acizi grași polinesaturați ce protejează inima și vasele de sânge, și scad colesterolul. Atenție: semințele și oleaginoasele trebuie consumate în stare naturală, neprăjite și nesărate. Deasemenea, sunt permise lactatele cu conținut scăzut în grăsime: iaurt slab, brânză de vaci proaspătă, lapte degresat. În cazul iaurtului și al brânzei de vaci, cel mai bine este să fie preparate în casă, sau procurate de la țărani ce le prepară prin procedee simple, și să se evite produsele din comerț, care conțin conservați și îndulcitori.
Carnea este permisă, după cum am spus, în cantități mici, o singură masă pe zi, și de preferință carne slabă: pui fără piele, curcan. În general, trebuie preferate alimentele cu conținut scăzut în proteine, din care face parte și carnea slabă, peștele, legumele ce conțin proteine vegetale: ciuperci, fasole. Despre carnea roșie, am spus mai sus că ar fi bine să fie consumată doar două zile pe săptămână, cu pauze între ele. Și desigur, atât carnea, cât și celelalte alimente, este bine să fie preparate prin fierbere, la abur, grătar, sau la cuptor cu foarte puțin ulei.
Dacă tot am vorbit despre ulei, e bine să se știe că este permis doar uleiul vegetal, iar cel mai sănătos este cel de măsline, dar putem consuma și de rapiță, sau alte uleiuri vegetale. Deși în țara noastră se obișnuiește mai puțin, totuși ar trebui să se știe că uleiul de rapiță este un ulei foarte sănătos, care reduce depozitele de grăsime abdominală, și are efect protector în cazul diabetului și al bolilor cardiovsculare. Ouăle sunt permise în cantitate de unul sau două pe săptămână, fierte și nu prăjite.
Despre pâine și făinoase am mai discutat, spunând că este bine să avem doar două felii de pâine la o masă, sau chiar o felie dacă este vorba de pâine integrală. Dar desigur, totul depinde de nivelul glicemiei: dacă diabetul este echilibrat, și în plus, mai facem și efort fizic sau intelectual, desigur că putem lua două felii și din pâinea integrală. Și putem avea și o gustare de cereale integrale între mese,sau alt făinos. O mențiune aparte despre mămăligă: este bine să se prepare, pe cât posibil, din făină de porumb integrală, și întrucât mălaiul are un indice glicemic mai scăzut decât făinoasele din grâu, se poate consuma o cantitate dublă de mămăligă la o masă față de pâine. De exemplu, dacă se obișnuiau  50 g pâine la o masă (una-două felii), mămăliga se poate consuma în cantitate de 100 g.

În general, știind care sunt alimentele permise, un pacient cu diabet are la dispoziție mai multe metode pentru a-și stabili porții echilibrate. Dintre acestea, vom spune mai multe doar despre metoda farfuriei, întrucât este cea mai simplă și practică, și poate fi folosită cu ușurință și de persoane care nu au cunoștințe specifice despre compoziția alimentelor. Această metodă, propusă de Asociația Americană pentru Diabet, constă în a împărți farfuria în porțiuni, pe care le umplem cu diverse alimente. Cea mai mare porțiune să fie ocupată de legume fără conținut mare în amidon (spanac, broccoli, morcov, etc) – cam o jumătate de farfurie. Un sfert de farfurie se umple cu o sursă de proteine: pește sau carne slabă. Celălalt sfert de farfurie se umple cu alimente ce conțin amidon (exemplu cartofii, sau orezul), sau cu alimente din bob integral (cereale integrale, sau fasole). Se adaugă o porție mică de produs lactat (200 g) sau o porție de fructe, și o băutură permisă în diabet: ceai neîndulcit, sau cafea neîndulcită.
Despre celelalte metode de stabilire a porțiilor vom aminti doar în treacăt, întrucât necesită cunoștințe despre conținutul în glucide și proteine al alimentelor, și despre gramajele alimentelor ce trebuie folosite. De aceea, aceste metode este mai indicat să fie folosite de către diabetologul sau nutriționistul însuși, care va stabili un regim alimentar pe zile pentru o anumită persoană, și apoi îi va explica acesteea.
Metoda măsurării indicelui glicemic presupune să cunoaștem conținutul în glucide al alimentelor, și aceste glucide însumate să nu depășească o anumită cantitate pe zi.
Metoda măsurării carbohidraților presupune cunoașterea conținutului în carbohidrați al alimentelor, analog cu metoda antemenționată.
Iar metoda listelor de alimente presupune cunoașterea conținutului alimentelor în carbohidrați, surse de proteine și lipide, și cunoașterea echivalențelor între aceste alimente, astfel încât să știm să înlocuim un aliment cu un altul cu aceeași cantitate de carbohidrați, proteine și lipide, pentru diversitate.
Se vede cu ușurință că aceste metode sunt accesibile doar persoanelor care au cunoaștere, și obișnuința de a lucra cu liste de constituenți alimentari. Dar, pentru marea majoritate a pacienților, metoda farfuriei rămâne cea mai accesibilă.
Și, întrucât am amintit mai sus despre băuturile permise în diabet, vom spune câteva cuvinte și despre acestea. Așadar, băuturile permise sunt: apa sau apa minerală. ceaiul neîndulcit, cafeaua neîndulcită, berea light (cantități foarte mici). Pe de altă parte, există și băuturi nepermise: toate sucurile din comerț, acidulate și neacidulate (dacă dorim suc de fructe, este bine să îl preparăm acasă, fără zahăr), băuturile energizante, alcoolurile, ciocolata, cafeaua cu frișcă.
Din câte se vede, nici alcoolul nu este permis, întrucât afectează metabolismul ficatului, care este sediul de metabolizare al glucidelor, și deci poate dezechilibra un diabet. Pe de altă parte, alcoolul poate predispune la acidoză metabolică și hipoglicemie, favorizând episoadele de hipoglicemie, extrem de periculoase în cazul diabetului.
Trebuie să menționăm câteva cuvinte și despre înlocuitorii de zahăr, care pot fi folosiți în cazul persoanelor ce suferă mult în lipsa senzației de dulce.
Stevia, îndulcitor natural obținut dintr-o plantă, are gustul mult mai dulce decât zahărul, fiind însă sănătos pentru organism.
Sucraloza, cu mult mai dulce decât zahărul, însă cu foarte puține calorii, este rezistentă și la temperaturi mari, fiind folosită la copturi în patiserie, sau la îndulcirea băuturilor calde. Aspartamul – un îndulcitor artificial, este mai dulce decât zahărul, fiind foarte folosit în diferite produse alimentare pentru diabetici și în sucurile dietetice.
Zaharina este un îndulcitor artificial foarte cunoscut și întrebuințat, mai dulce decât zahărul, și fără calorii. Însă, opiniile medicale în privința sa, ca și a aspartamului, sunt împărțite, zaharina fiind totuși pe lista E-urilor alimentare cu risc în folosirea îndelungată.
Desigur că un criteriu în alegerea acestor produși este și prețul, și accesibilitatea lor, dar ținând cont de raportul beneficiu/risc, opinia noastră este că ar fi mai bine să folosiți un îndulcitor natural. Și, tot în legătură cu înlocuitorii de zahăr, se știe că au apărut pe piață, în ultimul timp, dulciuri și produse alimentare speciale pentru diabetici, care se pot găsi în supermarketuri, în raioanele specializate pentru boli (deficit de gluten, diabet). Chiar dacă, până la urmă, nici un produs procesat nu este cu totul sănătos, dar pentru a ne acoperi o nevoie de moment, și a evita consumul de zahăr pe ascuns, se pot folosi și aceste sortimente de dulciuri, pe termen scurt.
În concluzie, a ne alimenta sănătos atunci când avem diabet, nu este un lucru chiar atât de greu, din momentul în care avem toate informațiile necesare. În acest sens, ar fi bine ca fiecare bolnav de diabet să se informeze continuu, în scopul de a afla noi alimente și metode de preparare a alimentelor utile în cadrul acestei boli. Dar desigur, nici nu trebuie neglijat sfatul medicului sau al terapeutului, și controlul regulat al glicemiei la fiecare trei sau șase luni, întrucât medicul este singurul în măsură să adapteze tratamentul, și chiar dieta, în cazul variațiilor glicemiei apărute pe parcurs.
Ceea ce trebuie să facă un bolnav de diabet este doar ceea ce ține de el-însuși, însă acest lucru este esențial. Întrucât, chiar și în alte situații ale vieții, dacă am făcut tot ceea ce stătea în puterea noastră, putem spune că ne-am făcut datoria. Iar a ne menține o bună stare de sănătate, sau a împiedica evoluția unei boli cronice, este și aceasta o datorie, față de noi-înșine și societate.

Allies In Fighting Diabetes Mellitus

Second Part

Nutrition In Diabetes

 

 

 As it was mentioned in the previous chapter, nutrition plays a big role in prevention, but also in the favorable evolution of this disease prognosis, after its diagnosis. In fact, food is a basic factor in the prevention and treatment of all diseases, as the well-known saying „you become what you eat” is the expression of a reality. And how could it not be so, when food components enter, after digestion and metabolism, into the composition of body systems and organs themselves, or ensure their functioning? For example, lipids, or fats, enter the constitution of nerve cell membranes, and carbohydrates provide the necessary energy source for brain activity, muscles, and many other systems. From here, we can understand with ease why these constituents must be of best quality, if we wish to have a healthy body and optimally functioning until old ages. When we are healthy, or even if we have been diagnosed with a disease, but we do our best to reduce its negative effects through a correct diet, by this fact, we do our duty to family and society. And this way, we keep providing our work for the family and society, and in addition, we relieve the society from the expenses necessary in order to treat the possible complications of our disease. Eating right becomes not only a beneficial gesture on individual level, but also a gesture of civic responsibility.

 To return to diabetes, as the main pathological manifestation induced by this disease is the increase in blood glucose – that is, blood sugar – we can easily understand that, as long as we have this disease, it is not allowed to eat foods that would further increase blood sugar. In other words, there are certain foods that are allowed or not allowed in this disease. Among the prohibited foods, the first on the list are, of course, concentrated sweets, real „glycemic bombs”, such as: candies, chocolate, jams, honey, creams and icings of the cakes, and the cakes themselves, if they have been prepared with sugar, or powdered with sugar. In general, everything containing sugar in various forms is prohibited – even fruit juices from the market, or ice tea.

Apart from the foods known to contain sugar, there are also foods that contain so-called „hidden sugars” – meaning, their taste is not necessarily sweet, and in order to know if they contain sugar or not, we have to check the labels. These include: sweet ketchup, mustard, sauces for pasta or lasagna, certain cereals (combinations of cereals with cocoa, fruits, or others ingredients, cereal bars), certain yogurts (mainly fruit yogurts), rice from sushi, canned fruit (raisins, figs, dates, etc.), dried meat jerky, peanut butter, sports drinks, and processed or canned foods in general. We have mentioned in the previous chapter these processed or canned foods, among which we can list all types of canned goods, nestea, cocoa with sugar in the composition, and all ready-to-eat prepared dishes from

supermarkets. We cannot give an exhaustive list, for the simple reason that there are many many types, and probably new ones keep appearing on the market, but it is enough to apply the basic rule: to look at the labels before we buy them. If sugar or artificial sweeteners appear there, such as saccharin (E 954), cyclamic acid (E 952) or potassium acesulfame (E 950), then it is better to avoid them. Of course, we only look at labels if we can’t help but buy processed or canned food, because normally, it would be better to avoid this type of products completely. Even if they do not contain sweeteners, they may still contain other equally harmful preservatives or additives, which would increase the body effort to eliminate them – body which is already stressed by diabetes. It is known that diabetes affects not only the pancreas, but also fragilize the majority of body systems. (For a complete information on the E-s found in foods, I invite you to access the website Food Additives Status List – Complete list of E’s and the foods they are found in.) So, eating only fresh foods becomes a requirement of maintaining our health, or of preventing the occurrence of some complications of the disease, which can be important: at the level of vessels – diabetic arteritis, eyes – diabetic retinopathy, and kidneys – diabetic nephropathy.

Another group of forbidden foods are, as we have mentioned in the beginning of this chapter, saturated fats – which are, in general, fats of animal origin, and especially those derived from pigs. This, since their metabolic mechanism interferes with that of carbohydrates, carbohydrates themselves being a source of unhealthy fats for the body – triglycerides. In the situation which is related to an organism already overburdened by disease, it is not good to create complications by excessive fat depositions. It is known that, in some cases, diabetes is associated with obesity, and atherosclerosis – fats deposition on blood vessels. Foods which are not allowed are also the very salty ones, as they retain water and increase the risk of high blood pressure, creating an additional risk factor on the circulating vessels – vessels already put at risk by diabetes itself.

Of course, such as in the case of other diseases, the method of food preparation matters, frying and smoking not being allowed, as, on the one hand, they increase the intake of saturated fats in the body, and on the other hand, they release free radicals in the body, which are extremely toxic and difficult to eliminate by a body whose functioning is slowed down by diabetes.

It was not mentioned until now that, apart from permitted and prohibited foods, there is another category of intermediate food, allowed only in limited quantities, or ”to be weighed” or ”on scale”, as they contain natural sugars. These include:

– vegetables: beans, peas, lentils, soybeans, sweet potatoes (one portion per day: 200 – 250g)

– wholemeal bread or wholemeal pasta (one slice per meal or 150 g),

– whole grains (one spoon per meal),

– fruits: grapes, bananas, peaches, nectarines, not too well-ripened apples, cherries, sour cherries, pineapple, watermelon, cantaloupe (between 50-150 grams per meal),

– soft dairy products: milk, yogurt, kefir, whole milk, fresh cheese (150 g or 200 ml per meal – that is, a cup not too full.)

– red meat – twice a week, only a small portion a day, of 200 g – if we cannot give it up.

Of course, this list is only indicative, optimal being that, in order to establish an adequate regime, to seek the help of a nutritionist or diabetologist, or you can consult the National Institute Of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases site – page Healthy Living With Diabetes.

Of course, learning that there are so many dietary restrictions, we might become

discouraged, wondering how many foods are still left to be allowed, actually. But, we will be amazed to know that there is still enough allowed food, and even healthy, and you can even make combinations between several types of food within a meal, adding also those allowed in limited quantities.

And, as mentioned above, the first food groups allowed, and even recommended, are fruits and vegetables. First of all, foods rich in fiber, which help digestion, and also help with blood sugar control. These foods include the most among vegetables: spinach, broccoli, cabbage, nuts, whole wheat flour and wheat bran, oatmeal, brown rice, legumes – beans, peas, lentils; fruits that do not have a high fructose content – such as berries, green apples (not very ripe), plums, cherries, apricots, oranges, grapefruit. Although, as it is noted, some of these foods are only allowed on the scale – that is, in a limited amount – it is still good to consume them, if we have no other contraindications (if blood sugar is mantained balanced through treatment).

Among vegetables, potatoes take a special place as a source of starch, along with floury pasta. Starch or cellulose is a slow-digested polysaccharide that represents a major source of energy, more suitable for the body than disaccharides – sugar. Therefore, if we have a feeling of hunger or sweet craving, we can eat a small portion of pasta, or two or three baked potatoes or puree, or a few simple, diet crackers, or a pretzel without filling. Also, in this situation we can eat fruits among the permitted ones. To return to potatoes, of course they are allowed in moderate quantity during the day: a portion of 250 g/day, but if we still feel hungry between meals, it is preferable to have another extra baked potato, or a few crackers, or a pretzel, rather than rushing to concentrated sweets. Anyway, the structure of daily meals in the case of diabetes differs from that of healthy people, since, in addition to the three main meals, two small snacks are allowed between meals. Of course, sometimes even in in the case of healthy people we may need snacks (growing children, young people in the period of intellectual effort, adults performing consistent physical effort).

Other foods allowed in case of diabetes are oleaginous: nuts, pistachios, cashews – which bring polyunsaturated fats of vegetable origin, beneficial for the body; and fish rich in omega three acids – polyunsaturated fatty acids that protect the heart and blood vessels, and lower cholesterol. Pay attention: seeds and oils should be eaten in their natural state, unroasted and unsalted. Also, low-fat dairy products are allowed: low-fat yogurt, fresh cottage cheese, degreased milk. In the case of yogurt and cottage cheese, it is best to produce them at home, or procure them from peasants who prepare them using simple procedures, and to avoid commercial products, which contain preservatives and sweeteners.

Meat is allowed, as I said, in small quantities, one meal a day, and preferably lean meat: skinless chicken, turkey. In general, foods with a low fat content should be preferred, and that type of food also include: lean meat, fish, vegetables containing vegetable proteins: mushrooms, beans. About red meat, it was said above that it should be consumed only two days a week, with breaks in between. And of course, both meat and other foods are good to be prepared by boiling, steaming, grilling, or in the oven with very little oil. And if we have come to talk about oil, it is good to know that only vegetable oil is allowed, and among these oils, the olive one is the healthiest, but we can also eat rapeseed, or other types. Eggs are allowed in the amount of one or two per week, boiled and not fried.

We have previously discussed about bread and flour, saying that it is good to have only two slices of bread by meal, or even a slice if it’s wholemeal bread. But of course, it all depends on the level of blood sugar: if diabetes is balanced, and in addition, we also make physical or intellectual effort, of course that we can take two slices of wholemeal bread. And we can also have a whole grains snack in between meals, or other floury product. A special mention about polenta: it is good to prepare it, as much as possible, from whole corn flour, and since corn flour has a lower glycemic index than wheat flour, you can consume a double amount of polenta per meal compared to bread. For example, if 50 g of bread were used to be consumed during a meal (one or two slices), polenta can be consumed in the amount of 100 g.

In general, by knowing which foods are allowed, a patient with diabetes has at his/her disposal a few available methods to establish balanced portions. Out of these, we will speak more only about the plate method, as it is the simplest and most practical, and can be easily used by people who do not have specific knowledge about food composition. This method, proposed by the American Diabetes Association, consists of dividing the plate into portions, which are to be be filled with various foods. The largest portion should be occupied by vegetables without high starch content (spinach, broccoli, carrot, etc.) – about half a plate. A quarter of the plate is filled with o protein source: fish or lean meat. The other quarter of the plate is filled with foods that contain starch (e.g. potatoes or rice), or with whole grain foods (whole grains, or beans). A small portion of dairy product (200 g) or a portion of fruit is to be added, and also a drink which is permitted in diabetes: unsweetened tea or unsweetened coffee.

We will make only a quick mention on the other methods of determining the portions, as they require knowledge about the carbohydrate and protein content of food, and about the weights of food to be used. That is why these methods are more suitable to be used by diabetologist or nutritionist himself, who will establish a daily diet for a certain person, and then he will explain it to her/him. The method of measuring the glycemic index requires to know the carbohydrate content of food, and these total carbohydrates should not exceed a certain amount per day. And finnally, the food list method requires to know the carbohydrate content of foods, the proteins and lipids content, and to know the equivalences between these foods, so that we know how to replace one food by another with the same amount of carbohydrates, proteins and lipids, for diversity. It is easily seen that these methods are accessible only to people who have knowledge, and the habit of working with food components lists. But for the vast majority of people, the plate method remains the most accessible.

And, since we have mentioned above the drinks allowed in diabetes, we will say a few words about these. as well. So, the allowed drinks are: water or mineral water. unsweetened tea, unsweetened coffee, light beer (very small quantities). On the other hand, there are also not allowed drinks: all of the juices on the market, carbonated or not (if we want fruit juice, it would be good to prepare it at home, without sugar), energy drinks, alcohol, chocolate, coffee with cream. As far as it can be seen, alcohol is also not allowed, as it affects the liver metabolism, and liver is the place of carbohydrate metabolism, and for this reason alcohol can unbalance diabetes. On the other hand, alcohol may predispose to metabolic acidosis and hypoglycemia, favoring episodes of hypoglycemia, extremely dangerous in the case of diabetes.

We must also mention a few words about sugar substitutes, which may be used in the case of people who miss a lot the sweet taste.

Stevia, a natural sweetener obtained from a plant, has a much sweeter taste than sugar, however healthy for the body.

Sucralose, much sweeter than sugar, but with very few calories, is also resistant to high temperatures, being used for baking pastries, or for sweetening hot drinks. Aspartame – an artificial sweetener, is sweeter than sugar, being widely used in various food products for diabetics and in diet juices.

Saccharin is a widely known and used artificial sweetener, sweeter than sugar, and without calories. However, medical opinions about it, just like in the case of aspartame, are divided, saccharin being found however on the list of food additives (E-s) with risk in long-term use.

Of course, a criterion in choosing these products is the price and their accessibility, but taking into account the benefit/risk ratio, our opinion is that it would be better to use a natural sweetener. And, also in relation to sugar substitutes, it is known that sweets and special food products for diabetics can be found in supermarkets, in the areas dedicated to special health conditions (gluten deficiency, diabetes). Even if, after all, no processed product is completely healthy, however, in order to cover a need of the moment, and avoid hidden sugar consumption, these types of sweets can also be used, on short term.

Concluding, healthy eating when we have diabetes is not that difficult when we have all necessary information. In this sense, it would be good for every person with diabetes to be continuously informed, in order to learn new foods and methods of food preparation which are useful in this disease. But of course, the doctor’s or therapist’s advice should not be neglected, and also regular blood sugar control every three or six months, as the doctor is the only one able to adapt the treatment, and even the diet, in the case of blood sugar variations which may occur.

 What a diabetic needs to do is only what is up to him, but this is essential. Because, even in other life situations, if we have done everything in our power, then we can say we have done our duty. And to maintain a good state of health, or prevent the development of a chronic disease, this is also a duty, towards ourselves and the society.

 

 Bibliografie: 

1. Regim pentru diabet 15 recomandari pentru o alimentatie sanatoasa. Edu Medical Diabet, www.edumedical.ro/regim-pentru-diabet-15-recomandari-pentru-o-alimentatie-sanatoasa/ 

2, Zaharul ascuns din alimente – cum il poti depista. Ketogenicdiet.ro, www.ketogenicdiet.ro/zaharul-ascuns-din-alimente/ 

3. Lista completa a E-urilor si alimentele in care se gasesc. publicat 09/08/2013, Sfatul Medicului.ro, www.sfatulmedicului.ro/Educatie-pentru-sanatate/lista-completa-a-e-urilor-sialimentele-in-care-se-gasesc_11989

 4. Dr. Oana Cuzino, Medic primar Gerontologie-Geriatrie, Doctor in Stiinte Medicale, Regim diabet – Alimente permise: Ghid complet. DOC.ro, //doc.ro/diabet/dieta-in-diabet-alimente-permise-cucantarul 

5. Dr. Laura Ene, Medic primar Diabet, Nutritie si Boli Metabolice, Ce îndulcitori pot folosi diabeticii. DOC.ro, //doc.ro/diabet/ce-indulcitori-pot-folosi-diabeticii-in-deserturi-si-in-bauturi 

6. St. Michael's Hospital, Canola oil may be an oil of choice for people with type 2 diabetes. published Iun/14/2016, Science Daily, www.sciencedaily.com/releases/2014/06/140614150317.ht

7. Sara Barulli, Mămăliga în variantă sănătoasă pentru diabetici. Curalife, https://curalife.ro/blogs/curalife/mamaliga-in-varianta-sanatoasa-pentru-diabetici

Dezvoltare personală: Cum depășim un moment de criză?

 

 

 În mod intenționat, am folosit termenul ”a depăși” - deși, de fapt, crizele nu se depășesc, ele doar se rezolvă în măsura posibilului, sau se încearcă vindecarea unei situații. ”A depăși” înseamnă, în fapt, a lăsa ceva în urmă, ca și cum am voi să uităm cu totul - și aceasta, nu este o atitudine valabilă pe termen lung. Desigur, în primele momente, putem încerca să ne protejăm puțin de durere sau tulburare prin a încerca să nu ne gândim prea mult (dacă e posibil, dacă suntem în stare). Aceasta, doar până ce ne reașezăm interior, și redevenim suficient de tari pentru a găsi soluția justă. Dar, până la urmă, din păcate, crizele trebuie rezolvate. De fapt, sufletul însuși urmează acest drum în mod firesc, parcurgând toate acele etape descrise în psihologie pentru trăirea unui doliu. Doliul poate fi trăit nu doar ca urmare a pierderii unei ființe dragi, ci și în multe alte împrejurări ale vieții ce implică pierderi dureroase: relații încheiate dureros, divorțuri ( în cazul copiilor - plecarea de acasă a unui părinte, și sfârșitul vieții de familie de dinainte), sau încheierea unor etape ale vieții (pierderea locului de muncă ce ne-a împlinit viața, de exemplu, sau mutarea nedorită într-un alt ținut, sau chiar altă țară, cu ruperea de cei dragi, sau, mai ales, plecarea unui copil de acasă, care poate fi o tragedie, mai ales in cazul părinților singuri, sau schimbări nefericite în relația cu copilul datorate anturajului nepotrivit al acestuia.)

 

 

 Deci, prima etapă a drumului vindecării, ar fi ceea ce în psihologie se numește etapa de negare. În ciuda numelui său, aceasta nu are neapărat o conotație negativă. În această etapă, sufletul construiește automat un fel de zid de protecție împotriva perturbării extreme aduse de suferință - orice fel de suferință - ca un fel de dig împotriva valurilor. Acest lucru se petrece și pentru că, de obicei, șocurile apar în mod neașteptat, și sufletul are nevoie de timp pentru a-și forma o ”strategie de rezolvare”. În acest sens, persoana neagă în primele momente, fie importanța a ceea ce s-a întâmplat, fie însuși faptul de a suferi. Și, nu este doar o ”poză”, sau un rol - sau, dacă este, acesta apare în mod spontan, și nu studiat. Au fost cunoscute situații în care unele persoane negau chiar faptul de a fi cunoscut pe cel/cea care i-a adus suferința - indiferent de suferința produsă celeilalte persoane, și fără a-și recunoaște partea de vină. Desigur, este o atitudine puerilă și iresponsabilă, și de un egoism extrem la adresa celui/celei pe care l-am iubit/am iubit-o (deși, probabil, neconștientizat și neintenționat), și care se află,probabil, și ei în suferință. Însă, după cum am spus, întrucât face parte din procesul de vindecare, poate fi înțeleasă într-o primă instanță. Dar, în unele situații, chiar și după ce se depășește criza inițială, persoana poate fi tentată să rămână în negare, pur și simplu, din obișnuință, și pentru că este mai simplu astfel, pentru că această atitudine îl/o scutește de a face o analiză în profunzime, a-și vedea partea de vină, și eventuala necesitate a reparației. Sau măcar, de a-și cere iertare. Sau, poate exista o neputință profundă de a-și mai recunoaște greșeala, legată de un probabil sentiment al zădărniciei, al imposibilității de a fi iertat. Cred că este evident că în acest fel, persoana nu ajunge la vindecare. Chiar dacă nu ne considerăm vinovați, a ne cere iertare pentru suferința adusă celuilalt chiar și fără voie, este un gest terapeutic, care ne face bine, în primul rând, nouă-înșine. Și, poate aduce minuni într-o relație, chiar și după foarte mult timp.

Desigur, cele de mai sus sunt valabile în cazul doliului unei relații.Dacă este vorba chiar despre doliul ca atare, atunci se pune doar problema de a ne ruga, și a accepta ceea ce s-a petrecut. Și, acesta este cel mai greu lucru. Sau, poate că este bine să ne cerem și iertare, în sufletul nostru, pentru a ne căpăta liniștea, dar fără să ne culpabilizăm pentru tot ceea ce am fi putut face, și nu am făcut. De fapt, probabil că nici nu am fi putut face mai mult, și e mult mai ușor să spui de la distanță ce ar fi trebuit făcut într-o anume situație, decât să fii în situația însăși.

Dar, etapa în care ne gândim la a cere iertare, sau la ceea ce a fost cu adevărat, este deja etapa următoare - cea de acceptare. Nimeni nu poate spune cu exactitate cât durează fiecare etapă, întrucât fiecare om are măsurile sale. În plus, pentru a conviețui social chiar și în perioada crizelor, oamenii sunt siliți, de multe ori, să adopte o mască socială - care, nu este doar de suprafață, ci un mecanism care îi ajută în continuare la adaptare. Adică, de multe ori, ei mimează că simt ceea ce este social acceptat, pentru a nu fi siliți să se explice și să își justifice emoțiile în fața tuturor. De exemplu, deși se afă încă în perioada de negare, ei se comportă ca și cum ar fi acceptat deja situația - adică, în felul normalului teoretic, Și paradoxal, această atitudine nu este una nocivă, ci este chiar de ajutor, în multe cazuri, pentru a ajunge cu adevărat la acceptare. Desigur, fiecare situație este individuală, și nu putem recomanda tuturor să se comporte ca și cum ar fi acceptat, dacă acest lucru le cere un mare efort. Pentru ca o atitudine să fie cu adevărat benefică pentru persoană, este bine ca ea să vină din interior. Unii oameni pot avea nevoie, în loc de a mima acceptarea, de o lungă perioadă de odihnă și retragere, pentru a ajunge cu adevărat la acceptare. Însă, și aici se poate ascunde o capcană: nu trebuie să rămânem doar cu noi-înșine în perioadele grele, întrucât riscăm să nu mai ajungem niciodată la vindecare, pentru că mintea noastră are tendința de a ”rula” mereu același film. De aceea, dacă alegem odihna, este bine să vedem și un psiholog sau un preot - pentru a ne ajuta să vedem lucrurile și din altă perspectivă

Iar ultima etapă este, desigur, cea a vindecării efective, în care persoana a reușit, în fine, să integreze ceea ce s-a petrecut, și s-a restructurat pe sine într-un fel care nu este cel de dinainte, dar este potrivit noului curs al vieții sale. Ca o paranteză fie spus, nu trebuie așteptat ca după o asemenea vindecare să fim exact cei de dinainte, sau să credem că vindecarea nu este deplină dacă nu ne ”reîntoarcem” la noi, cei de dinainte. Desigur, există în noi lucruri atât de profunde, și care fac parte din matricea ființei noastre, care nu se pot schimba. Însă, există și achiziții aduse de aceste crize, și poate sensul crizelor este tocmai căpătarea acestor achiziții - sau mai pe scurt: maturizare. Una dintre acestea poate fi chiar... o anume înțelepciune! sau măcar, înțelegerea că poate, felul nostru de a fi și a vedea lumea, nu este singurul posibil. Sau, criza ne-a dovedit că putem trece peste lucruri peste care înainte nu ne simțeam capabili.

Dar, cum știm când ne-am vindecat? Cred că, răspunsul cel mai simplu ar fi: atunci când ne putem gândi în liniște la ceea ce a fost, păstrând doar iubirea și frumoasele amintiri. Sau, mai simplu, atunci când ne putem gândi înapoi, și nu ne doare. Și până la urmă, vom descoperi adevărul spuselor lui Alfred Tennyson: ”Mai bine să fi iubit și să fi pierdut, decât să nu fi iubit niciodată”. Nici nu știm ce norocoși suntem noi, oamenii, că putem iubi - deși uneori, durerea egalează iubirea. Însă, dacă încercăm să ne imaginăm viața fără aceste iubiri care ne-au adus suferință, vedem că, de fapt, nu ne-o putem imagina. Întrucât, indiferent de desfășurarea situației, și de partea ce aparține celorlalți, iubirea este, în primul rând, a noastră; face parte, sau a devenit parte, din noi. Și, nimeni nu ar voi să se simtă mai sărac. Pntru că, așa cum spune părintele Dumitru Stăniloaie, ”iubirea este un uriaș plus de cunoaștere”

Dezvoltare personală: Despre reducerea aglomerației din viețile noastre, sau despre prioritizare

 

 

 

 Deși titlul poate părea destul de ”tehnic”, el se referă, de fapt, la o noțiune foarte uzuală: simplificarea vieții prin stabilirea unor priorități. Orice om încearcă să facă acest lucru în mod subconștient atunci când viața sa devine prea plină de activități și obligații - deși, nu întotdeauna cu succes. Și, succesul nu apare întrucât, pentru a ajunge la această simplificare și a ne ușura viața, ar trebui, de fapt, să facem acest lucru în mod pe deplin conștient. Să apreciem importanța și necesitatea fiecărei activități, și să realizăm o listă mentală de priorități. Dacă ne este mai ușor astfel, am putea să le punem și pe hîrtie. Este, de fapt, același proces mental pe care îl folosim atunci când extragem ideile principale dintr-un text. Însă, viața este ceva mai complexă decât textul, întrucât, pentru a ”extrage ideile principale” din viață, trebuie, după cum am spus, să avem acea conștiență de fecare clipă în legătură cu scopul nostru, și care este importanța lui pentru noi, ca persoane. Respectiv, să nu uităm că unele activități pot părea neimportante, și am fi tentați să le tăiem din listă. Dar, dacă ne gândim cărui scop servesc, înțelegem, poate, că tocmai acestea au o importanță covârșitoare.

Pentru a da un exemplu: copilul vine la noi și ne bate la cap cu nu știu ce neînțelegere a avut el cu un tovarăș de joacă, tocmai atunci când noi avem de făcut o lucrare importantă. Primul impuls ar fi să îl repezim, și să îi spunem să învețe să ne respecte timpul de lucru, pentru că problema lui mai poate aștepta.Și, ne vedem justificați să îl educăm în acest fel. Această atitudine ar fi chiar normală în cazul în care am avea de-a face cu un adult. Însă, copilul are un cu totul alt sistem de apreciere a lucrurilor, în care emoționalul are un rol covârșitor. Poate că, neînțelegerea cu prietenul lui de joacă are pentru el o importanță uriașă, iar faptul de a fi respins de părintele la care el venise pentru a căpăta confort, îi poate produce suferință, și crea o distanță. În acest caz - deși este dificil când avem sarcini presante de îndeplinit- este bine să ne amintim de importanța covârșitoare a faptului de a avea o bună relație cu copilul. Scopul bunăstării lui emoționale este mai important decât îndeplinirea la timp a sarcinii de lucru. Aceasta este prioritizarea scopurilor despre care vorbeam, și care trebuie efectuată în fiecare clipă.

Acest pas (al prioritizării) este strâns legat de proiectul clar definit - fie el și pentru o scurtă perioadă (un proiect de etapă). Exemplu: săptămâna aceasta îmi învăț copilul cum să răspundă provocărilor. De fapt, procesul prioritizării este o artă, iar cel care reușește în această direcție, se apropie de înțelepciune. 

(În strînsă legătură și cu reducerea dezordinii din viața noastră. Pînă într-un punct, desigur. Pentru că un anumit grad de asa-zisă dezordine, în fapt, spontaneitate și firesc, este necesar pentru a ramâne umani.)

Și de fapt, cei mai înțelepți dintre oameni nici nu mai conștientizează acest proces al prioritizării, pentru că sufletul lor îl face pentru ei. Se spune ca acelor iubiți de Dumnezeu, le spune El-insuși adevărata importanță a lucrurilor, prin sufletul lor. Procesul prioritizării despre care am vorbit la început, este bun mai ales pentru oamenii moderni, dominați de rațiune, care într-un fel sau altul, au uitat să își asculte sufletul. Pentru acești oameni, este bine să urmeze prioritizarea rațională care le aduce într-un mod mai complicat, ceea ce sufletul lor le spunea în mod spontan când era lăsat să vorbească. Societatea noastră, regulile sociale, chiar și Biserica uneori, concură pentru a ne da comportamente, preformate, și a înnăbuși, chiar a strivi uneori, vocea sufletului. Să nu facem ceea ce simțim noi că e bine și ne spune sufletul, să facem numai ceea ce ne spun alții, sau reguli urmate pănă la absurd, să ne transformăm în roboței ordonați, dar lipsiți de suflet și păreri proprii. În concluzie, prioritizarea, ca și orice alt proces rațional ajutător, este bună până când ne regăsim drumul spre sufletul nostru.

 Acesta ar trebui să fie scopul fiecărui om: să restabileasca legătura cu sufletul său. Și toate celelalte ni se vor da pe desupra, așa cum spun și Evangheliile.

Căt despre cum se restabilește această legătura, e un drum de o viață. Drumul acela spre îmbunătățirea fiecăruia. Sau, poate fi într-o clipă, dacă Dumnezeu ne dă asta.  

SEO: simplificare, prioritizare, copil, suflet, emoțional, rațiune,înțelepți,îmbunătățire, Evanghelii