As vrea sa ii scriu o scrisoare copilului meu drag, care acum are 25 de ani, e licentiat si masterand, si il iubesc atat de mult. Dintotdeauna am fost doar noi doi, unul pentru altul. Am trecut prin greu si prin usor impreuna – de fapt, el nu a stiut greul, dragul meu copil, slava-Domnului, a avut o copilarie frumoasă, pentru ca m-am straduit sa nu duca lipsa de nimic. Si tatal lui il iubeste, desi noi suntem divortati, dar avem o relatie de prietenie si respect, si este un tata foarte bun. Si familia tatalui sau este minunata, si ii iubim foarte mult. Am facut greseala de a divorta, dar am crescut acest copil drag in frumoase principii, si multa iubire.
A trebuit sa muncesc in cursul vietii mele, sa plec si in strainatate, fiind mama singura, pentru a avea suficienti bani, si stiu ca am gresit ca te-am lasat singur in unele perioade, copilul meu drag. Dar, si mie imi sangera inima, nu am facut-o pentru orgolii, chiar daca imi iubesc meseria, ci pentru a trai. Si niciodata nu a existat in viata mea ceva mai important decat tine. Si alte iubiri, le-am dat de-o-parte pentru tine. Si cand m-am intors acasa, gandul de a fi, in sfarsit, cu tine, de a avea grija de tine, si a trai alaturi de tine pana la moarte, era visul meu cel mai drag. Chiar daca vei avea o sotie, m-am gandit ca mama ta, care doar pentru tine traieste, ar avea un loc alaturi de tine.
Si ai cunoscut-o pe Lucia – ii spun asa pentru ca nu vreau sa ii dau numele adevarat, sa ii fac rau cumva, sau familei sale. Colega de facultate, dintr-o familie buna, la inceput am fost bucuroasa ca ai gasit o fata buna, sa stea alaturi de tine. Am incurajat relatia, i-am cunoscut si pe parintii ei. La un moment dat, spre nefericirea noastra, ai adus-o acasa la noi. Nu stiam ca plecase fara sa ceara voie parintilor, am aflat abia pe urma, si am fost disperata. Disperata sa nu te ranesc si sa iti pierd increderea, dragul meu copil, dar si disperata pentru acei parinti care aveau tot dreptul sa fie nefericiti si suparati. Pana la urma, am reusit sa va sfatuiesc pe voi sa reluati legatura cu ei, iar fata sa ii asculte.
Greseala mea este ca l-am ascultat pe fiul meu, in loc sa o trimit acasa atunci cand mama ei a cerut, dar mi-a fost tare teama sa nu ii pierd pe amandoi, sa plece si de la mine, sa pierd relatia cu el, care inseamna totul pentru mine . Acesta e pacatul meu, ca nu am facut ce trebuia, si am platit de atunci in fiecare zi, prin multa suferinta.
I-am indemnat, in schimb, sa fie responsabili unul fata de altul, daca tot au voit sa stea impreuna, sa aiba planuri de viitor. Cea mai mare greseala, si imi recunosc vina, dragul meu copil, ca te-am lansat pe un drum nefericit, pe tine, comoara mea cea mai scumpa. Am platiti indeajuns pentru asta. intrucat nu cunosteam cat de diferite sunt familiile noastre, si chiar tinerii intre ei, desi ei sustin ca se potrivesc. Dar, dragul meu copil, potrivirea nu sta doar in mangaieri. Acolo te poti potrivi cu multe fete. Potrivirea inseamna sa nu incerce cineva sa te schimbe, sa iti taie din viata si libertatea ta, sa iti impuna reguli sub motiv ca te iubeste. Si potrivirea inseamna si ca familiile sa fie fericite, sa nu aduceti suferinta de nedescris cuiva, si pierderea altor lucruri importante din sufletele voastre. Regulile dupa care traieste familia ei, si pe care, nu stiu de ce le-ai acceptat, in mod sigur sub presiunea responsabilității, si implicit, m-au fost impuse si mie, spun ca nu trebuie sa iti vezi parintii si prietenii decat in prezenta ei. In plus, mesajele pe telefon trebuie sa le imparti cu ea. Ce este asta, dragul meu copil decat control si lipsirea de orice intimitate personala? Tu nu stii ce inseamna sa renunti la intimitatea ta, si ce consecinte poate aduce incercarea permanenta de a fi `politically correct`` fata de celalalt. Si exista o intimidate calda si sfanta intre mama si copil, asa cum exista si in cuplu. Poate ca ea iti da voie sa iti tii mesajele pentru tine, dar de ce sa fie nevoie sa iti dea ea voie? Este un drept natural al fiecarui om.
Iar ca noi doi sa nu avem voie sa ne vedem decat de fata cu ea, ce relatie este aceasta? Pentru ca, sa o vezi pe mama ta doar cu cineva de fata, reduce aceasta relatie la o forma, desi caldura persista. Poate scopul a fost acela ca mama sa nu aiba voie sa influenteze cuplul prin parerile ei, dar, dragul meu copil, sa stii ca o mama are intotdeauna dreptul la parerile ei, pentru ca ei i-a fost incredintat copilul de Dumnezeu, si simte cel mai bine ce e bine pentru el. Iar, daca aceste pareri deranjeaza partenera, atunci, cu regret, dar partenera ar trebui sa renunte, si nu mama. Nu renunti la mama ta pentru o fata, oricine ar fi ea, dragul meu copil, mai ales pentru o fata care, chiar si fara voia ei, iti reteaza din viata ta, si din sufletul tau Tu nu mai ai nici o libertate, dragul meu, si asta ma doare, in acest cuplu.exclusiv.. Ai suferit si tu ca noi nu mai putem avea acea relatie de dinainte, stiu asta, dragul meu, si poate ai asteptat sa te salvez. Dar eu, nu stiam ce pot face, ma macinam, si am voit si sa mor, atat eram de disperata. Mai ales stiind ca din vina mea te-am indreptat pe calea responsabilitatii gresit asumate., iar cealalta familie, desigur, fara sa stie ce face, ti-a pus poveri si mai mari pe umeri, nu era de-ajuns ca erai bun si cinstit si voiai sa te rascumperi. Si am voit sa si mor pentru ca, orice as fi facut , tu stiai doar sa o protejezi. Nu de ei imi era teama, ci de reactia ta, dragul meu, pentru ca, pe tine nu vreau sa te pierd. Stiu ca tu simti ca ai o răspundere, si e normal pana intr-un punct. Dar, greseala a fost a amandurora, si nu trebuie sa platesti toata viata pentru o greseala a tineretii. Cine te tine prizonier pentru o greseala comuna, nu inseamna ca te iubeste. ci e doar o disperare de a te retine. Ei probabil cred ca te salveaza, ca iti salveaza sufletul prin ascultare, dar de fapti, pentru a fi alturi de fiica lor ti-au cerut sa iti usuci sufletul, sa iti innabusi afectiunea naturala si sa renunti la relatia calda cu mama ta. Iubirea fireasca pentru cei dragi este cea care te-a hranit pana acum, aceea iti salveaza sufletul cu adevarat. Tu nu stii nimic despre ascultare, tu ai acceptat orbeste, dragul meu, pentru ca esti atat de cinstit si responsabil, si nestiutor. Ei nu stiu ce se intampla cu noi, desi probabil banuiesc, si nu le-am spus, pentru ca ma temeam sa nu te pierd – pentru ca aveai in minte doar ideea de a o ocroti pe fata. Nu iti face griji, dragul meu, parintii ei o iubesc, char daca uneori comprortamentul lor fata de ea este discutabil, dar se vede ca ea si parintii si-au dezvoltat un mecanism de adaptare reciproc, si ea se intoarce mereu inspre ei, pentru ca sunt parintii ei, si pentru ca nu stie alta cale. Nu este sarcina ta sa o ocrotesti, ea este deja ocrotita de parinti, cel care nu este ocrotit esti tu, dragostea mea, pentru ca eu nu am puterea de a ajunge la tine, esti mereu impreuna cu ea, sau cu ei, care au tot timpul si mijloacele din lume pentru a te influenta. prin metode psihologice cunoscute, cum ar fi inducerea unor idei ale altora, astfel incat sa para ca sunt ale tale. Cum ar fi ideea falsei maturizari prin trecerea peste parerile si durerea mamei tale, intrucat ea se va adapta, pentru ca asa este viata. Dar
cine le garanteaza celor care te sfatuiesc ca absolut toate mamele se adapteaza in acest fel?
Poate unora dintre ele, durerea le scurteaza viata. O mama si un fiu
care au fost mereu impreuna, cu o relatie de iubire si intelegere toata
viata, si deodata, ea vede ca pierde totul. O femeie cu suflet,care a cunoscut situatia familiei noastre, si a fost primitta si sprijinita de mama ta cand ai adus-o acasa, ar fi trebuit sa inteleaga ca mama si fiul sunt deja o familie, si sa nu o rupa, ci sa se alature ei. Cine rupe si dezbina, nu este de la Dumnezeu.
Insa, nu am spus drept ca nu esti ocrotit - esti ocrotit de rugaciunile mele si ale multor preoti, de catre sfinti si Maicuta, intrucat orice om, cat de umil si plin de greseli, are dreptul de a se ruga, din durerea inimii. Si, nu s-a rugat mereu pentru despartire, nu ti s-a spus drept, ci s-a rugat pentru luminarea ta, dragul meu, si a ei. Si, chiar de s-ar ruga pentru despartire, poate ca o mama simte mai bine lucrurile, si pentru tine, chiar asta ar fi binele. Si oricum, Cel de Sus isi face voia Sa.
Iar daca ai renunta la aceasta fata, suferintele fetelor de 20 de ani trec, am fost si eu pe acolo. Si
pentru tineri la inceput de drum, exista intotdeauna o a doua sansa. Dar
pentru mame care isi pierd copiii pe un drum gresit, nu stiu daca
exista, sau pentru tineri care isi strica toata viata pentru o singura
greseala, printr-o uniune nepotrivita.Si nu e tarziu sa renunti, dragul meu, pentru ca povestea voastra a fost un vis, o ispita,
Ca sa ma intorc la sfaturile pe care le primesti, primul om cu drept de a te sfatui este mama ta, caruia i-ai fost incredintat la nastere, si i s-a dat simtirea a ceea ce este bine pentru tine, si o cunoastera a ta mai buna decat a oricaror alti oameni. Si totusi, tocmai ea ajunge atat de rar sa te poata sfatui.
Dragul meu copil, rugamintea mamei tale este sa renunti la aceasta fata, si prin ea, la relatia cu familia ei, pentru ca, iti nenorocesti sufletul, si viata. Nu vreau sa vorbesc cu pacat, si fata, si familia ei, sunt minunati, si potriviti pe calea lor, acolo unde le este locul. Dar, noi nu suntem acolo, si in acest caz, sa ramai alaturi de ei o viata, ar insemna sa te nenorocesti de tot, si pe mine, precum o bucatica de catifea gingasa prinsa in rotile unui angrenaj. Tu esti moale si gingas, dragul meu, si corect, si cinstit, si responsabil, si ei iti sfasie sufletul obligandu-te sa renunti la ceea ce te-a hranit, la relatia calda si deplina dintre noi, ca si la cea dintre tine si tatal tau. Poate ar voi si el sa iti dea sfaturi ca de la barbat la barbat, ai dreptul la relatia cu tatal tau, dar nu se poate cu ea de fata mereu. El nu a zis nimic, ca sa nu te piarda de tot, si nu pentru ca te-ar aproba, sau i-ar aproba pe ei. A fost un sacrificiu, dragul meu copil, si nu trebuie sa le ceri asta parintilor tai care te iubesc, pentru o fata care nici macar nu se gandeste sa te elibereze de aceasta regula care aduce suferinta, desi ar putea. De ce nu o face, daca te iubeste? Se teme de parintii ei? Si atunci, ce relatie e aceasta, bazata pe teama si inrobirea libertatii cuiva, pentru a ramane impreuna ?
Si te rog sa nu mai spui ca nu mai ai nevoie de relatia cu parintii tai, pentru ca acum ai 25 de ani. Vei avea nevoie de aceasta relatie si la 80 de ani, daca ei ar mai trai. Relatia calda, fireasca, in care vii si iti strangi in brate mama, stai langa ea, si ii spui ce ai pe suflet, si nu discuti doar de fata cu partenera, sau prin mesaje, pe telefon, care sunt calde si ele, dar nu inlocuiesc relatia fata in fata.
Dragul meu copil, pe tine as voi sa te conving, sa intelegi ca nu trebuie sa ramai alaturi de ea, ca sa iti strici viata. Nu este vorba doar de iubire, care a fost o ispita, si mai poti gasi si alte iubiri, dar iti nenorocesti sufletul, si devii convins sa accepti idei nocive, si sa iti tai parti din suflet si din viata. Sa elimini iubirea si suferinta mamei tale.
Daca tu ai intelege, eu as putea infrunta lumea intreaga pentru tine. Si imi asum vina pentru cele intamplate, in intregime, si pentru fata, pentru ca ar fi trebuit sa imi iau acel risc de a te pierde la inceput, si sa iti spun sa o trimiti acasa. Iarta-ma, dragul si nevinovatul meu copil, ca am fost o mama asa de ignoranta, si nu am stiut sa te ocrotesc, desi tu erai cea mai mare comoara a mea, cea mai mare iubire. Si cea mai mare pedeapsa este pentru mine sa vad ca ti se taie parti din sufletul tau, si nu esti intr-o relatie de respect..
Iarta-ma, si sa stii ca te iubesc mai mult decat ar putea orice alta femeie. De cand te-ai nascut,viata mea nu mai are sens fara tine.
Cu toata dragostea,
Mama ta care asteapta mereu sa te vada singur in fata ei si sa nu te mai ascumzi, sa ramai in casa ta unde ti-e locul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu