Cum abordăm pierderea planificată în greutate (Psihosomatica pierderii în greutate)

Legătura dintre starea de echilibru psihologic și pierderea în greutate

 

 

În zilele noastre, este binecunoscut în medicină faptul că există o legătură între
simptomele minții și ale corpului. De fapt, nu este foarte corect să ne referim la
această chestiune doar ca „o legătură”, pentru că putem vorbi efectiv despre o nouă ramură a medicinei care a fost dezvoltată în consecință: cea psihosomatică. Multe studii au subliniat că stresul și emoțiile declanșează mecanismul neuro-endocrin, care ulterior eliberează alte mecanisme fiziologice sau fiziopatologice în unele organe sau sisteme ale corpului. Vorbim atât de mecanisme fiziologice, cât i fiziopatologice, ce pot determina, în funcție de tipul de emoție implicat, ca aceste organe sau sisteme să își accelereze funcționarea și să demareze procesele de vindecare, sau dimpotrivă, să înceapă să acționeze într-o manieră patologică, ducând la tulburări ale organelor, sau în timp, chiar la boli.
Nu este o interpretare fantastică, este pură știință, dovedită în multe situații clinice, precum: diabet indus de stres, ulcere sau chiar cancere. Pe de altă parte, este la fel de bine demonstrată puterea extraordinară de vindecare a organismului, declașată de factori psihologici pozitivi, chiar și în lipsa unui tratament medical complet. Se cunosc: ulcere, paralizii neuro-somatice sau boli ale sângelui ameliorate în mare măsură doar prin emoții pozitive, efect dovedit prin analize de sânge și alte explorări funcționale.
Efectul placebo este binecunoscut în medicină și constă într-un efect vizibil și constant pozitiv asupra stării de sănătate, determinat doar de convingerea interioară a pacientului că un medicament este eficient, sau că el-însuși nu este, de fapt, atât de bolnav, și ar putea cu ușurință să își amelioreze starea.
Acest mecanism, care este binecunoscut în medicină, ar putea fi aplicat cu succes și în procesul de slăbire. De fapt, acumularea în greutate este adesea un „produs declanșat de minte” – cauzat de stres, autodepreciere, oboseală, depresie. În unele situații, ar putea fi suficient să „inversăm” procesul, printr-o abordare psihologică pozitivă. Desigur, acest proces ar putea să nu fie întrutotul eficient atunci când este efectuat doar de către persoana însăși, ci ar putea fi necesar un suport calificat - cum ar fi: un nutriționist, psiholog sau preot. Sprijinul familiei și prietenilor este deasemenea esențial. Dar, chiar și în situația în care acumularea în greutate nu a fost cauzată de stres, dar persoana nu are totuși voința și hotărârea de a începe să slăbească de una singură, un ajutor psihologic este de neprețuit, pentru a ajuta persoanele să descopere și să își mențină, o motivație valoroasă pentru a face acest lucru, și a fi încurajate că trebuie, și pot face acest lucru. Cu alte cuvinte, cineva trebuie să creadă în ei mai mult decât ei-înșiși, sau chiar să creadă în locul lor – cel puțin la început – și să-i stimuleze continuu pentru a face ceea ce este necesar pentru a- și atinge scopul. Am putea spune că această atitudine ține doar de dragoste, chiar și dacă vorbim despre un medic sau un psiholog – pentru că, dacă un astfel de profesionist nu-și iubește pacientul, iar pe de altă parte, dacă pacienții nu simt cu adevărat interesul sau compasiunea sa, sau nu au încredere în el și nu se supun recomandărilor sale, rezultatele ar putea fi slabe.
În acest sens, un specialist ar putea chiar să încurajeze pacientul să facă ceva pentru ceilalți, pentru comunitate, uitând de el-însuși,și să nu se mai intereseze atât de mult de propria sa imagine, până în momentul în care ar putea percepe că greutatea sa a scăzut de la sine,  conform unui procent perfect pentru el-însuși, și nu „standardului” pe care acesta și-l stabilise anterior. De fapt, imaginea perfecțiunii personale pe care cineva și-o crează mental ar putea fi o cămașă de forță pentru bunăstarea și sănătatea sa. Noi nu cunoaștem standardul real al corpului nostru, stabilit de către Sinele nostru, și în loc să luptăm inutil cu propria noastră natură pentru a ne „adapta” la un standard străin, ar putea fi mult mai ușor să lăsăm natura să lucreze,. și să ne tratăm corpul ca pe un aliat pe care îl sprijinim, și nu ca pe un dușman pe care îl urâm. Ar fi bine să gândim astfel: ”Dacă eu sufăr, la fel suferă și corpul meu, și trebuie deci să îl ajut, și nu să îl urăsc.”

Cu alte cuvinte, trebuie să ne iubim corpul pentru a ne atinge scopul.
Desigur, această abordare nu exclude o dietă. Dimpotrivă, o dietă moderată ar trebui să însoțească abordarea psihologică – dar moderată, și nu draconică – precum ar fi, de exemplu, renunțarea doar la grăsimile saturate, carnea roșie, dulciuri și produsele prăjite, și consumul de mai multe legume și fructe în compensație. Și este bine să facem lucruri care ne plac și ne-ar putea hrăni sufletul, pentru a nu simți nevoia să mâncăm în exces pentru a umple un gol interior. ''O inimă mulțumită este un festin neîncetat'', spune un înțelept arab.
Pare ciudat ca, pornind de la o abordare științifică, să ajungem la una spirituală, dar de fapt, nu este atât de neobișnuit, întrucât tot ceea ce este legat de minte, nu este departe de suflet, iar sufletul este, mai presus de toate, iubire în stare pură. Cu alte cuvinte, dacă am avea suficientă iubire în suflet, pentru noi și pentru ceilalți, am putea face absolut orice.

„Dacă ai putea iubi suficient, ai fi cea mai puternică ființă din lume”,
(Emmet Fox)

Confruntarea cu emoțiile negative ce însoțesc pierderea în greutate

S-a demonstrat deja, în capitolul anterior, că sufletul și mintea au un rol uriaș în toate procesele de vindecare, și în special în procesul de slăbire. Desigur, printre emoțiile ce ar putea influența acest proces, un loc important îl ocupă, din păcate, cele negative.
Am subliniat anterior că acestea ar putea chiar declanșa unele mecanisme patologice în organele și sistemele corpului, stimulate de descărcări neuro-endocriniene. Altfel spus, stresul și depresia ar putea declanșa chiar și tulburări organice - cum ar fi: hiperaciditatea gastrică ce duce la ulcer peptic, sau eliberarea excedentară de insulină, care în timp ar putea epuiza pancreasul și cauza diabet.
Desigur, vestea bună este că aceste mecanisme patologice necesită timp pentru a se dezvolta pe deplin, ele nu apar de la primele semne de stres sau depresie. și din acest motiv, ar fi înțelept să folosim această fereastră oferită de natură, pentru a lupta împotriva tiparelor și proceselor negative ale minții noastre, și a le înlocui, în cele din urmă, cu altele sănătoase și optimiste. Unii oameni ar putea spune că totuși, este atât de ușor de spus, și atât de greu de făcut acest lucru, întrucât nu suntem cu toții optimiști din fire, și cu atât mai puțin atunci când trecem printr-o perioadă dificilă a vieții noastre. Fie și numai acumularea sau pierderea în greutate, fără alte complicații psihologice, și tot ar putea fi resimțită drept un stres și un motiv de disperare, întrucât pentru mulți, acest lucru pare a reduce șansele la fericire – fie ea personală sau socială.
Dar, vestea bună este că, aceasta este doar o modalitate de a vedea lucrurile -un produs mental, sau „program”, și ar putea fi schimbat de un alt program. Altfel spus,
este o chestiune de alegere - alegem cum dorim să vedem lucrurile: alegem să ne vedem urâți și nedemni de fericire, cu toate consecințele pe care acest punct de vedere le implică, sau, dimpotrivă, alegem să ne vedem drept persoane valoroase, care luptă pentru sănătatea lor și pentru fericire în alianță cu propriul lor corp. Ne-am putea spune nouă-înșine că, orice situație de pe pământ este doar temporară, iar această perioadă de acumulare sau pierdere în greutate este de asemenea temporară, iar noi nu suntem victimele, ci luptătorii, și acei ce ne ajutăm propriul corp. Și chiar dacă efectul nu se vede imediat și, uneori durează mult timp pentru a se manifesta, trebuie să nutrim convingerea profundă că suntem pe calea cea bună, că facem tot ceea ce este necesar, și cu siguranță la un moment dat, ne vom atinge scopul. Un antrenor a spus odată că, dacă nu schimbăm direcția înspre care ne îndreptăm, atunci ne vom atinge cu siguranță țelul propus. Desigur, asta înseamnă, pur și simplu, să avem credință. Credință în ce anume? s-ar putea întreba. Răspunsul este simplu: orice fel de credință este bună! În primul rând, în Dumnezeu, dacă suntem credincioși –și acesta este cel mai eficient mod de credință. Apoi, am putea avea încredere în persoana care ne sprijină – nutriționistul, medicul, psihologul, familia, prietenii noștri. Ei știu ce spun, au cunoștințe în această problemă, sau ne respectă, sau ne iubesc, și în toate aceste situații, nu suntem singuri, și împreună putem depăși acest hop. Și în final, am putea avea încredere chiar și în noi-înșine, să ne obișnuim să o avem, și mai ales, dacă am trecut cu succes prin alte situații
grele din viață.
Și dacă toate acestea nu sunt suficiente, am putea folosi afirmații pozitive repetate,
cum ar fi: ''Sunt așa cum trebuie să fiu, corpul meu este construit după cel mai bun tipar''. ''Sunt frumos/frumoasă'', ''Merit lucruri bune'', ''Mă iubesc pe mine însumi/însămi, și las corpul meu să își facă munca sa''.
O greșeală frecventă care se face în acest proces (putem vorbi mai mult despre pierderea în greutate planificată în acest caz) este „agățarea de rezultat” într-o manieră ambițioasă. Nu trebuie să ne stabilim pași rigizi de urmat, cum ar fi: ”voi slăbi un anumit număr de kilograme săptămâna aceasta, sau luna aceasta''; sau ''peste cateva luni, voi arata exact precum în fotografia mea din urmă cu câțiva ani''. Dimpotrivă, trebuie să lăsăm corpul să își facă treaba, în propriul său ritm, iar partea noastră este să facem doar ceea ce depinde de noi, și nu mai mult. Poate că rezultatul nu va fi întocmai cel așteptat, poate că nu vom slăbi foarte multe kilograme, dar dacă ne vom simți fizic mai bine, și ne vom recăpăta bucuria de a trăi, ar trebui să fie suficient. Poate că standardul nostru nu era cel potrivit vârstei și situației noastre actuale, iar organismul o știa mai bine.
Acestea sunt doar câteva direcții de urmat în procesul de a face față emoțiilor
negative și așteptărilor nepotrivite, dar, desigur, fiecare dintre noi este o persoană
unică, și fiecare dintre noi și-ar putea crea propria strategie de adaptare.

Cum să facem față dorinței nesănătoase de a consuma zahăr

Nu sunt multe de spus despre acest aspect, spre deosebire de cel psihologic. În primul rând, dacă avem o astfel de dorin ă, ar putea fi implicată o lipsă de energie vitală, iar dorința de zahăr este, de fapt, nevoia pentru acea cantitate de energie intensă și de scurtă durată, furnizată de catabolismul zaharurilor concentrate. Nu este un mod sănătos de a furniza energie corpului, deoarece, în primul rând, ar putea duce la diabet, în timp, și în al doilea rând, nu este suficient pentru organism . Soluția este să consumăm rapid o cantitate mică de dizaharide cu durată lungă de metabolizare, precum cele care se găsesc în paste și produse făinoase, sau, să ingerăm un alt aliment energetic – cum ar fi: nuci, alune, ginseng, lăptișor de matcă etc. Dacă nu le avem în casă, putem mânca, pur și simplu, ceva consistent și fără zahăr. Sau, să ne acordăm puțin somn, să ne odihnim corpul. În unele cazuri, lipsa somnului poate cauza scăderea energiei necesare, iar organismul cere în mod greșit zahăr pentru a reface această energie.

Mai există și situația în care pofta de zahăr este, pur și simplu, cauzată de un obicei greșit de a mânca frecvent dulciuri, iar o pauză este resimțită negativ de către organism. În acest caz, am putea „păcăli” organismul, dându-i în schimb fructe, în cantitatea necesară, deoarece fructele sunt sănătoase și ușor de metabolizat. Sau, dacă această înlocuire nu funcționează chiar la modul perfect, am putea folosi un produs de patiserie simplu, fără smântână sau dulceață sau zahăr pudră pe deasupra (un covrig, sau un croissant fără umplutură).
Trebuie să vorbim și despre situația, mai puțin întâlnită, în care zahărul, ca orice alt
aliment, este solicitat drept ''compensație'' subconștientă a unor pierderi psihologice, sau frustrări. În această situație, în afară de mijloacele de „luptă” menționate mai sus, aveți nevoie de un sprijin psihologic – din partea unui profesionist, sau pur și simplu, din partea unui prieten, a cuiva care vă cunoaște mai bine, și ar putea găsi cuvintele potrivite pentru a vă explica cu blândețe legătura dintre pofta dv de dulce, și alte situații din viața dv. Zahărul ar putea fi un substitut pentru dragostea neprimită, sau pierdută.
În acest caz, trebuie să învățați cum să depășiți rănile trecutului – în primul rând, iertându-vă pe dumneavoastră-înșivă și pe ceilalți, iar dacă sunteți și credincios/credincioasă, convingerea că, dincolo de oameni, avem întotdeauna pe Dumnezeu care ne iubește necondiționat, este un suport prețios.
De fapt, uneori, înțelegerea unui fenomen este primul pas pentru vindecare.

Cum să facem față stresului legat de pierderea în greutate

Am vorbit deja despre problema stresului în timpul procesului de slăbire, atunci când am menționat puterea minții și a sufletului în procesul de vindecare – deoarece pierderea în greutate ar putea fi, de fapt, un proces de vindecare, care restabilește starea de normalitate a corpului. În acest sens, pe ansamblul procesului de vindecare a trupului și sufletului, pierderea în greutate ar putea fi doar o latură, și uneori, nici măcar cea mai importantă. Cel care a suferit a fost, de
fapt, ansamblul minte-corp, iar suferința începe întotdeauna cu mintea și sufletul, cu emoții nepotrivite declanșate de evenimentele vieții, care ar putea duce la tulburări și în corpul fizic – acumularea sau pierderea în greutate fiind doar aspecte vizibile ale unei imagini mai complete – vârful aisbergului. Așadar, dacă vrem cu adevărat să ne confruntăm cu stresul – și, nu numai în timpul pierderii în greutate, sau cauzat de pierderea în greutate - trebuie să învățăm cum să abordăm altfel viața, să ne remodelăm, pentru a primi altfel provocările pe care le-am putea întâlni în viață. De fapt, este vorba despre a ne reeduca, despre a schimba modul în care privim lucrurile, și chiar modul în care suntem obișnuiți să simțim lucrurile. Nu este o cale ușoară, dar este calea către normalitate – chiar dacă se poate să nu simțim aceasta de la început. Și de obicei, nu simțim că acest proces de schimbare ne
conduce spre normalitate, deoarece suntem obișnuiți cu modul nostru vechi și toxic de a simți durere, tristețe și frustrare ca răspuns la provocările normale ale vieții.
Suntem obișnuiți cu tiparele noastre psihologice dureroase, iar acest obicei ne oferă uneori un straniu confort, iar efortul de a-l distruge și de a construi un alt tipar
sănătos, ar putea fi considerat prea obositor și meritând prea puțin a fi realizat. Cu
alte cuvinte, uneori este mult mai ușor pentru noi-înșine să ne permitem să luăm în
greutate, sau chiar să slăbim, ca urmare a unui mod greșit de a face față provocărilor vieții, decât să abordăm originile acestui fenomen. Dar știți, este viața dumneavoastră, nu a altcuiva, iar fiind comozi atunci când nu este cazul, nu trișam față de o altă persoană, ci față de noi.-înșine.
Desigur, există și situații în care ne-am dori să facem această schimbare, dar nu știm cum să începem. Sau, simțim că nu avem suficientă putere pentru a face acest lucru de unii singuri, și deci, nu trebuie să facem singuri acest lucru, ci există oameni care pot ajuta.
Sau, ne temem că acest proces de schimbare a tiparelor ne-ar putea tulbura în loc de a ne vindeca, și aceasta deoarece, prima etapă în schimbarea tiparelor și emoțiilor, este acceptarea vechilor răni, și încercarea de a înțelege că am fi putut avea un alt răspuns emoțional la factorul declanșator. Sau, poate, în acel moment, nu am fi putut avea un alt răspuns, dar noi, cei de astăzi, înțelegem altfel situația, și suntem capabili să ne iertăm pentru răspunsul emoțional ce a provocat un proces disfuncțional în mintea și corpul nostru, și în același timp, să iertăm și celelalte persoane implicate - pentru că, în acel moment, au fost la fel de ignorante și suferinde ca și noi-înșine. Nu este ușor să iertăm, dar atunci când se întâmplă, vindecarea deja începe – chiar dacă rezultatele evidente asupra corpului fizic nu se văd încă.
Ș i un alt lucru important este să nu uităm mai târziu acest moment de înțelegere și
iertare, ci să încercăm să-l retrăim de fiecare dată când viața ne prezintă o problemă asemănătoare, și bineînțeles, să îl retrăim, dacă este nevoie, pe parcursul întregului proces de vindecare. Nu mai suntem deloc acei care eram atunci când am suferit și ne-am îmbolnăvit și corpul! Acum suntem persoanele care au înțeles și au iertat, și în consecință, ne-am remodelat și ne-am croit un alt drum în viață. Suntem mai înțelepți. Dacă suntem și credincioși, am putea spune în această situație: ''Pierdut am fost, dar acum m-am regăsit, orb am fost, dar acum văd''.

Cum ajută somnul la pierderea în greutate

Am menționat anterior câteva cuvinte despre această problemă în capitolul care se referă la mijloacele de a face față dorinței de zahăr. Am afirmat atunci că, dacă organismul are un mare deficit de energie vitală, trebuie să îl completeze prin toate mijloacele necesare. Zahărul este o soluție pe termen scurt, cu posibile consecințe  grave. Dar, o soluție normală și naturală este somnul, care reface rezervele organismului fără a dezvolta efecte secundare.
Dar, modul în care somnul ajută de fapt la pierderea în greutate, poate fi explicat și științific. Știm deja că acumularea în greutate poate fi declanșată de stres și oboseală. Corpul resimte stresul și oboseala în același fel în care ar resimți un pericol, se simte ajuns la limita rezistenței sale, ca și cum i-ar fi amenințată supraviețuirea. Si atunci, începe să acumuleze cu disperare stocuri de energie. Glucoza din zahăr ar putea fi o sursă rapidă de energie, dar o altă sursă, mai sigură, sunt grăsimile saturate, care furnizează acea energie treptat, pe termen lung. În lumea animală, acest principiu se aplică în timpul hibernării, care este un proces natural și sănătos pentru unele specii.
Dar pentru oameni, acest principiu de acumulare, care este „împrumutat” de la animale, nu este atât de sănătos. În primul rând, acest mod particular de a rezolva pericolul reprezentat de lipsa de energie, este greșit în cazul oamenilor, deoarece aceștia nu posedă adaptările pe care le-au dobândit animalele, iar pe de altă parte, stocul de grăsime nu este atât de util organismului. Dimpotrivă, ar putea duce la alte probleme de sănătate, declanșând un lanț de mecanisme patologice. Și în al doilea rând, faptul de a fi supraponderal constituie o nouă sursă de stare de stres și nemulțumire.
Deci, soluția ar fi aceea de a aborda stresul și emoțiile negative prin restructurarea modului nostru de a gândi, așa cum am explicat în capitolul anterior. Și, o soluție suplimentară ar fi aceea de a oferi organismului suficient somn, pentru a nu se simți amenințat de lipsa de energie, și a crea stocuri de grăsime. Dacă dormim suficient, ajutăm organismul ”să iasă” de la sine din stres, să se elibereze puțin de povara grelei sale îndatoriri de a apăra viața.
Și, pe de altă parte, somnul în sine ar putea fi un medicament pentru stres. Cu toții putem observa că, după o noapte de somn bun, nici chiar cele mai complicate probleme ale vieții nu mai apar lipsite de speranță. 

Așadar, în loc să încercăm cele mai sofisticate terapii și produse pentru slăbit, ar fi suficient să aplicăm cele mai vechi și cunoscute reguli pentru menținerea sănătății.
Cu condiția de a urma o disciplină în acest proces, de a le aplica constant, și de a crede cu adevărat în eficiența lor.
Un înțelept spunea cu mult timp în urmă: ''Dumnezeu nu a îngăduit existența nici unei boli, fără a lăsa și un leac corespondent în natură''.