Aliați în lupta cu diabetul zaharat (Allies In Fighting Diabetes Mellitus) I Noțiuni introductive (Introductory Notions)

 

După cum spune Seneca: ”Să îți doresti să fii sănătos este o parte din
sănătate”.
Și, ar mai fi de adăugat, să acționezi în vederea acestui scop, este a doua parte.

 

 

Partea I 

Diabetul zaharat - Noțiuni introductive

 

Cred că fiecare dintre noi a auzit vorbindu-se despre această boală, care din păcate, este din ce în ce mai frecvent întâlnită în timpurile noastre. Se poate spune că, la fiecare zece ani, numărul de persoane cu diabet se dublează. Conform Federației Asociației Diabeticilor din România, în țara noastră, numai în anul 2014, prevalența diabetului era de peste 11% în populația cuprinsă între 20 și 79 de ani. (Prevalența=numărul total de cazuri, raportat la numărul total al populației.)
Pentru a defini această boală, și a o înțelege, trebuie să spunem mai întâi că diabetul este atât o boală, cât și un sindrom. În medicină, sindromul reprezintă un complex de semne și simptome – adică de manifestări anormale ale organismului – care poate apărea în mai multe boli. Exemplu: sindromul hemoragic. Cu toții cunoaștem că hemoragiile pot apărea într-o multitudine de boli: ulcere gastro-intestinale, cancere cu diferite localizări, dereglări hormonale, etc. La fel, complexul de semne și simptome asociat diabetului nu este specific – adică, se poate întâlni în cadrul mai multor boli digestive sau de metabolism. De exemplu, în diabet se pot întâlni și alte dereglări precum: hiperaciditate gastrică, sau chiar ulcer asociat, dureri abdominale, tulburări de tranzit intestinal sau de urinare, obezitate, etc.

Pe de altă parte, sindromul diabetic – dacă îl definim doar drept creștere a glicemiei – poate fi asociat și altor boli, cum ar fi bolile cauzate de stress, sau cancerele.
Așadar, o definiție mai cuprinzătoare a diabetului, conform doctorului Constantin Ionescu Tîrgoviște, ar fi aceea de sindrom cuprinzând un grup divers de afecțiuni, care pot avea cauze diferite, dar care au în comun hiperglicemia – adică, creșterea zahărului din sânge – asociată cu tulburări lipidice – adică ale grăsimilor din sânge – și proteice, la fel de importante. Această hiperglicemie, sau creșterea zahărului din sânge, precum și celelalte modificări anormale ale metabolismului, sunt consecințele unei deficiențe, sau lipse, totale sau parțiale, a secreției de insulină.

Poate că unii dintre dumneavoastră cunoașteți că insulina este un hormon secretat de pancreasul endocrin (partea din pancreas analogă unei glande, ce secrată un horrmon-insulina).

Așadar, din acest punct de vedere, diabetul poate fi încadrat printre bolile endocrine. (datorate secreției neadecvate de hormoni). Pe de altă parte, reglarea glicemiei are un important efect asupra metabolismului, iar din acest punct de vedere, diabetul este și o boală de metabolism.

Există mai multe tipuri de diabet, dintre care cele mai cunoscute sunt

1. Diabetul zaharat insulino-dependent

2. Diabetul zaharat insulino-independent:

a) fără obezitate
b) cu obezitate

3. Diabetul asociat malnutriției, sau alte tipuri de diabet asociate altor condiții sau sindroame: boli pancreatice, hormonale, tulburări induse de medicamente, tulburări ale receptorilor insulinei, boli genetice, etc.

4. Diabetul gestațional, sau de sarcină

5.Toleranță alterată la glucoză :

a) fără obezitate
b) cu obezitate
c) asociată altor boli sau sindroame metabolic

Din câte se vede, unele dintre cauzele diabetului pot fi deduse privind această clasificare – sau mai bine zis, clasificarea a fost realizată în principal în funcție de cauzele bolii. Iar prima cauză care apare drept evidentă este, după cum spune și definiția bolii, lipsa sau deficitul, secreției de insulină.
Dar lucrurile nu se opresc aici, întrucât această deficiență de secreție are și ea cauze diverse, care pot fi locale – care țin de organ (pancreasul), sau la distanță, sau sistemice – care țin de modificări biochimice sau metabolice la nivelul altor organe, sau ale întregului organism, care pot afecta pancreasul.
Prima, și cea mai importantă cauză de deficit al secreției de insulină este, desigur, aportul exagerat de glucide provenite din zaharuri concentrate, care conțin în cea mai mare măsură zaharoză (zahărul cunoscut) . Acest aport exagerat, și repetat pe perioade îndelungate, până ce devine un obicei alimentar nociv, duce în timp, la epuizarea secreției de insulină. Insulina este hormonul care reglează nivelul zahărului din sânge, iar atunci când acesta este prea mare, se secretă cantități mai mari de insulină, necesară neutralizării lui. Se poate înțelege cu ușurință că, dacă i se cere organismului să secrete în fiecare zi, și pe o perioadă îndelungată, cantități mari de insulină, atunci după un interval de timp variabil pentru fiecare, acest mecanism va fi depășit. Chiar și mecanismele tehnologice sunt depășite la un moment dat în cazul suprasolicitării, și se defectează. Prin analogie, putem înțelege mai ușor ce se întâmplă cu secreția de insulină.
Și nu doar aportul de zahăr propriu-zis, sau de dulciuri concentrate (zahăr, miere, dulceață, sucuri din comerț) poate contribui la acest fenomen. Există și așa-numite „zaharuri ascunse” aflate în alimentele procesate sau conservate (diferite E-uri, aspartam, etc), care pot stimula secreția de insulină. De aceea, cel mai bine este să renunțăm la a consuma alimente procesate sau conservate - care sunt adevărate otrăvuri cu acțiune lentă, sau cel puțin, să consumăm cât mai rar. Se știe că acest
tip de alimente constituie și o cauză a apariției cancerului.

Deasemenea, nu este indicat nici consumul excesiv al grăsimilor asociat glucidelor, întrucât există o cale de metabolizare în ficat, prin care glucidele în exces se pot transforma într-un tip de lipide, numit trigliceride – adică, tot grăsimi. Cu alte cuvinte, grăsimile pe care le aducem prin alimentație, se adaugă celor obținute prin metabolizarea glucidelor în exces, și pot apărea adevărate tulburări ale
metabolismului grăsimilor, ducând, printre altele, la obezitate sau ateroscleroză (depunerea grăsimilor pe pereții vaselor sangvine, cu risc de oprire a circulației).
Alte cauze care pot afecta receptorii de insulină, și respectiv secreția de insulină, pot fi, după cum am spus, cauze la nivel local: inflamații sau tumori ale pancreasului, sau extrem de rar – cauze genetice: predispoziția gentică la a dezvolta rezistență la insulină.
Dintre cauzele sistemice, sau la distanță, am enumerat câteva atunci când am vorbit despre clasificarea diabetului: malnutriția, dereglările hormonale, anumite medicamente administrate pentru alte boli. Vom specifica câteva dintre aceste medicamente, ca să știm ce trebuie să evităm când suferim de diabet:

- Contraceptivele, sau medicamentele pe bază de hormoni care, ca și anumiți hormoni ai organismului - estrogenii – cresc rezistența la insulină;

- Cortizonul. O mare atenție este necesară în cazul pacienților care au concomitent diabet și boli ce necesită tratament cu cortizon, în acest caz, dozele de cortizon fiind stabilite numai de medicul specialist;

- Medicamentele neuroleptice – în cazul pacienților care au concomitent și boli neurologice, sau psihice, aceste medicamente necesare tratamentului lor ar fi bine să fie înlocuite cu altele, de către un specialist. Sau, este bine de știut că administrarea acestor medicamente pe termen lung poate cauza un diabet.

O altă cauză sistemică, din ce în ce mai întâlnită în ultimul timp, este stressul, respectiv, oboseala prelungită, ce pot afecta multe mecanisme ale organismului, printre care și secreția de insulină. De fapt, stressul acționează în principal suprasolicitând secreția glandelor suprarenale, ce secretă, pe lângă hormonii de stress propriu-zis – adrenalina și noradrenalina – și un hormon numit cortizol.

Acest cortizol are rol în reglarea metabolismului prin mai multe mecanisme, printre care și reglarea secreției de insulină. Atunci când acesta se secretă în cantități crescute, va determina o suprasolicitare a secreției de insulină, epuizând în timp acest mecanism, sau determinând apariția rezistenței la insulină – analog ingestiei unei mari cantități de zaharoză. Cu alte cuvinte, ne putem îmbolnăvi de diabet chiar și dacă nu consumăm dulciuri, dar suntem supuși unui stress puternic sau repetat, pe care – atenție ! - nu am învățat să îl gestionăm.

Pentru că, nu suntem victime ale unei fatalități: dacă apre stressul, gata, ne vom îmbolnăvi de diabet! Dimpotrivă, natura – propriul organism – și educația, ne învață metode a gestiona acest stress, de a învăța să privim altfel faptele vieții, și acțiunile celorlalți. Chiar și tradiția creștină ne învață multe în acest sens. Ne putem întreba, de exemplu, de ce în urmă cu câteva decenii, sau în generația bunicilor noștri, existau atât de puține cazuri de diabet, și chiar și noțiunea de stress era puțin cunoscută. Explicația standard este aceea că ei nu aveau, probabil, nesiguranța vieții de astăzi, și nici ritmul alert al acestei vieți. Și totuși, ei au trecut prin mari încercări, care pe noi ne-ar fi îmbolnăvit de diabet în mod sigur: două războaie, instabilitate politică, recesiune economică și o sărăcie extremă, cel puțin la sate. Familii numeroase abia aveau necesarul vieții, și totuși acei copii creșteau oameni adevărați, cu o moralitate ireproșabilă, și cu o sănătate pe măsură. Care să fie oare explicația? Fiecare o poate găsi pe a sa, dar cea care îmi apare cea mai aproape de adevăr este: morala creștină, felul în care întreaga lor viață se supunea acestei morale. Să nu judeci, să nu ții supărare, să ierți, să vezi în toate voia lui Dumnezeu – acestea erau legi nescrise ale vieților lor.

Poate dacă și noi, intelectualii nefericiți și plini de scepticism ai zilelor noastre, ne-am întoarce la acest fel simplu de a privi viața, am fi mult mai sănătoși. Și desigur, și la felul lor sănătos de a mânca: numai alimente proaspete, cu o mare proporție de legume și fructe.

Apropos de aceasta: pentru a evita riscul apariției diabetului atunci când organismul simte nevoia consumului de zaharuri, în loc de a consuma dulciuri concentrate, este bine să consumăm fructe în orice cantitate. Aceasta întrucât ele conțin fructoză, un dizaharid mult mai ușor de metabolizat decât zaharoza – zahărul obișnuit. Chiar și bolnavii de diabet au dreptul la anumite fructe – exemplu portocale, sau mere verzi - excluzându-le, însă, pe cele care conțin multe zaharuri. Dar, vom vorbi mai amănunțit despre acest subiect în capitolul referitor la alimentație.

În concluzie, diabetul este o boală cronică ce nu trebuie neglijată, însă la fel de adevărat este și că, prin alimentație și modul de viață ales, putem preveni apariția complicațiilor și duce o viață normală. Chiar și medicul sau terapeutul, deși indispensabili pentru a ne trata, putem spune că sunt doar un ajutor sau un ghid de parcurs, dar munca cea mai importantă este a noastră-înșine. Și, cel mai important este să nu mai repetăm obiceiurile alimentare și de viață greșite.

Cu alte cuvinte, deși apariția bolilor noastre ni se datorează într-un anume procent, totuși prin felul în care ne purtăm din momentul aflării diagnosticului, ne putem aduce nouă-înșine sănătate.

Întrucât, după cum spune Sartre, ”nu contează ce s-a făcut din noi, ci ceea ce facem din ceea ce s-a făcut din noi.”

Bibliografie:

1.”Medicina internă” sub redacția L. Gherasim, vol. 2, Editura Medicală, București, 1996

2.”Diabetul în România” FADR, //fadr.ro/diabetul-in-romania /
3”Educatie pacienti: Tipurile de medicamente contraindicate in cazul diabetului” publicat 16/02/15, FORMARE MEDICALA, //www.formaremedicala.ro/educatie-pacienti/tipurile-de-medicamentecontraindicate-cazul-diabetului/

Disclaimer: Citirea unor cărți sau articole cu conținut medical nu echivalează cu prezentarea la un cabinet pentru tratarea bolii dumneavostră, și este forte nerecomandat să înlocuiți o consultație cu lectura unor informații medicale

Allies In Fighting Diabetes Mellitus

As Seneca says: ”Wishing to be healthy is part of health”.

And, it might be added, to act towards this end, is the second part.

Part I –Diabetes mellitus - Introductory notions

I think each of us has heard about this disease, which unfortunately is becoming nowadays more and more common. It can be said that every ten years, the number of people with diabetes doubles.
To define this disease, and to understand it, we must first say that diabetes is both a disease and a syndrome. In medicine, the syndrome is a complex of signs and symptoms - meaning, abnormal manifestations of the body - that can occur in many diseases. Example: hemorrhagic syndrome. We all know that bleeding can occur in a multitude of diseases: gastrointestinal ulcers, cancers with different locations, hormonal disorders, etc. Likewise, the complex of signs and symptoms associated with diabetes is not specific - meaning, it can be found in many digestive or metabolic diseases. For example, in diabetes there may be other disorders such as: gastric hyperacidity, or even associated ulcer, abdominal pain, intestinal transit or urination disorders, obesity, etc. On the other hand, diabetic syndrome - if we define it only as an increase in blood sugar - can be associated with other diseases, such as stress-induced diseases, or cancers.

Therefore, a more comprehensive definition of diabetes, would be that of syndrome involving a diverse group of conditions, which may have different causes, but which have in common hyperglycemia - that is, increased blood sugar - associated with lipid disorders - meaning blood fats - and protein, just as important. This hyperglycemia, or an increase in blood sugar, as well as other abnormal changes in metabolism, are the consequences of a deficiency, or lack, in whole quantity or in part, of insulin secretion.

Perhaps some of you know that insulin is a hormone secreted by the endocrine pancreas - the pancreas being an organ that is both endocrine (a gland) and exocrine (a metabolic organ). Therefore, from this point of view, diabetes can be
included among endocrine diseases, although, in terms of its effects on metabolism, we can call it metabolic disease.

There are several types of diabetes, the best known of which are:

1.Insulin-dependent diabetes mellitus

2. Insulin-independent diabetes:
a) without obesity
b) with obesity

3. Diabetes associated with malnutrition, or other types of diabetes associated with other conditions or syndromes: pancreatic, hormonal diseases, drug-induced disorders, insulin receptor disorders, genetic diseases, etc.

4. Gestational or pregnancy diabetes

5. Altered glucose tolerance:
a) without obesity
b) with obesity
c) associated with other diseases or metabolic syndromes
Apparently, some of the causes of diabetes can be deduced from this classification - or rather, the classification was made mainly according to the causes of the disease. And the first obvious cause is, as the definition of the disease says - the lack , or deficiency of insulin secretion. But things do not stop here, as this deficiency of secretion also has various causes, which may be local - related to
the organ (pancreas), or remote ( systemic ) - related to biochemical or metabolic changes in other organs, or the whole body, which can affect the pancreas.
The first, and most important cause of insulin secretion deficiency is, of course, the excessive intake of carbohydrates from concentrated sugars, which contain mostly sucrose (the well-known sugar). This excessive intake, and repeated for long periods until it becomes a harmful eating habit, leads in time to a depletion of insulin secretion.
Insulin is the hormone that regulates blood sugar levels, and when sugar is too high, larger amounts of insulin are secreted, which are needed to neutralize it. It can be easily understood that if the body is required to secrete large amounts of insulin every day, and for a long time, then after a variable delay for each person, this mechanism will be overwhelmed. Even technological mechanisms are
outdated at some point in case of overload, and fail. By analogy, we can more easily understand what happens to insulin secretion.

And not only the intake of sugar itself, or concentrated sweets (sugar, honey, jam, commercial juices) can contribute to this phenomenon. There are also so-called "hidden sugars" found in processed or canned foods (various E's, aspartame, etc.) that can stimulate insulin secretion. Therefore, it is best to give up eating processed or canned foods - which are real slow-acting poisons, or at least consume them as rarely as possible. It is known that this type of food is also listed among the causes of cancer.
Also, excessive consumption of fats associated with carbohydrates is not indicated, as there is a way of metabolism in the liver, through which excess carbohydrates can be converted into a type of fats called triglycerides – meaning, another fats added. In other words, the fats we bring in from our diet are added to those obtained by metabolizing excess carbohydrates, and can cause real disorders of fat metabolism, leading, among other things, to obesity or atherosclerosis (fat deposits on the walls of blood vessels, risking to stop blood circulation).
Other causes that can affect insulin receptors, and insulin secretion respectively, can be, as I said, local causes: inflammation or tumors of the pancreas, or extremely rare - genetic causes: genetic predisposition to develop insulin resistance .
Among the systemic or remote causes, we listed a few when we talked about diabetes classification : malnutrition, hormonal disorders, certain drugs administered for other diseases. We'll list here some of these medications so we know what to avoid when we have diabetes:

- Contraceptives, or hormone-based drugs that, like certain hormones in the body - such as estrogen - increase insulin resistance;

- Cortisone. Great care is needed in patients who have concomitant diabetes and diseases that require treatment with cortisone, in this case, the doses of cortisone being determined only by a specialist;

- Neuroleptic drugs - in the case of patients who have concomitant neurological or mental illness, these drugs, otherwise necessary for their treatment, should be replaced with other ones by a specialist. Or, it is good to know that taking these drugs on a long-term basis can cause diabetes.
Another systemic cause, more and more common lately, is stress, respectively, prolonged fatigue, which can affect many mechanisms of the body, including insulin secretion. In fact, stress acts mainly by overloading the secretion of the adrenal glands, which secrete, in addition to stress hormones themselves - adrenaline and norepinephrine - a hormone called cortisol. This cortisol has
a role in regulating metabolism through several mechanisms, including the regulation of insulin secretion. When it is secreted in large quantities, it will cause an overload of insulin secretion, depleting this mechanism over time, or causing the appearance of insulin resistance - analogous to the ingestion of a large amount of sucrose. In other words, we can get diabetes even if we do not eat sweets, but we are subject to strong or repeated stress factors, which - pay attention! - we did not
learn to manage it.
Because, we are not victims of a fatality: if we begin to be stressed out, that's it, we will get diabetes! On the contrary, nature - one's own body - and education, teach us ways to manage this stress, to learn how to look differently at life facts, and the actions of others. Even the Christian tradition teaches us much in this regard. We may wonder, for example, why a few decades ago, or in our grandparents' generation, there were so few cases of diabetes, and even the notion of stress was
little known. The standard explanation is that they probably did not have the insecurity of today's life, nor the fast pace of this life. And yet, they went through great trials, which would surely have made us sick with diabetes: two wars, political instability, economic recession and extreme poverty - at least in the villages. Large families barely had the necessities of life, and yet those children grew
up as true humans, with impeccable morals, and adequate health. What is the explanation?
Everyone can find their own, but the one that comes closest to the truth is: Christian morality, the way their whole life was submitted to this morality. Do not judge, do not hold anger, forgive, see God's will in everything - these were unwritten laws of their lives. Maybe if we, the unhappy and skeptical intellectuals of nowadays, returned to this simple way of life seeing, we would be much
healthier.
And of course, it was also their healthy way of eating: only fresh food, with a large proportion of vegetables and fruits. Speaking of which: to avoid the risk of diabetes when body feels the need to consume sugars, instead of consuming concentrated sweets, it is good to eat fruit in any quantity.
This is because they contain fructose, a disaccharide that is much easier to metabolize than sucrose - regular sugar. Even people with diabetes are entitled to certain fruits - for example oranges, or green apples - but excluding those that contain a lot of sugars. But, we will talk more in detail on this topic in the chapter dedicated to nutrition.

In conclusion, diabetes is a chronic disease that should not be neglected, but it is equally true that, through diet and lifestyle, we can prevent complications and lead a normal life. Even the doctor or therapist, even if indispensable for treating, we can say they are are just a help or a guide, but the most important work is our own. And, the most important thing is not to repeat the wrong eating and life habits.
In other words, although the fact of getting sick is due to ourselves in a certain percentage, however, by the way we behave from the moment of hearing the diagnosis, we can bring health to ourselves.
Because, as Sartre says: "It doesn't matter what was made out of us, but what we make of what was made out of us.”